Am filmat mai mult de o lună, în condiții de detenție pentru că am crezut în această poveste.

Cred ca "Arest" este un film important pentru cinematografia noastră, tocmai pentru ca nu este un manifest anticomunist declarat, ci o poveste despre relația noastră cu sistemul social în care trăim.

Pe de altă parte, este un produs de cinema foarte bine articulat, bine condus si mai ales, bine structurat din punct de vedere actoricesc. Meritul îi aparține într-o proporție covârșitoare autorului(scenarist si regizor) Andrei Cohn.

El a insistat pe toată perioada repetițiilor si filmărilor pe ideea "perspectivei relațiilor dintre oameni" și nu neapărat pe reliefarea vădită a dizidenței anticomuniste. Dacă așa ceva a existat (și știu sigur ca reiese cu precădere din film:), a fost doar un EFECT al interacțiunii umane. 

Până la urmă spectatorul din sala de cinematograf se uită la evoluția raportului dintre două personaje diferite,"întâlnite" de un sistem ticălos… 

Sistemul este prezent permanent în dinamica relației dintre cei doi protagoniști-Dinu și Vali. Ei sunt, insă, doi oameni cu simțuri, dorințe și spaime… nicidecum nu sunt niște idei…

Andrei Cohn sublinia într-un interviu: "Dacă operezi cu metafore, nu cu oameni obișnuiți și circulă metafore prin cadru, o să apară niște ciudățenii, niște stafii…"

În ceea ce mă privește pe mine, ca actor, am repetat aproape zilnic timp de 3 luni, mi-am lăsat o barbă lungă,  demnă de un arhitect-intelectual de anii ’80, am memorat împreună cu Iulian Postelnicu vreo 120 de pagini de text, am filmat vreo 35 de zile câte 12 ore pe zi în niște condiții oarecum similare unui arest adevărat…  iar la sfârșit am fost mândru de ceea ce a ieșit.

Cam atât!!!