Revistă print și online
Subteranul are propria ierarhie de valori, cenzurată stângaci de lumea diurnă, unde, de ochii lumii, ne prefacem a fi iubitori de curat, adevăr, cultură, civilizație. Aici, în adevăratele cruzimi ale lumii refuzate și marginalizate prin indiferență, ignoranță sau neputință, pornesc seismele sociale, prăbușirile culturale, pandemiile patologice ale inadaptării, neînțelegerii, necunoașterii, alături de primejdia despiritualizării.
Subteranul social scapă controlului instituțional deoarece el cunoaște alte manifestări în istorie. Pentru a ne liniști, nu este nevoie de control, ci de cunoaștere. În lumea diurnă ne-am obișnuit să numim în cuvinte potrivite doar nouă, aisberguri ale căror vârfuri se văd fragmentar, precum niște accesorii sociale nepotrivite lumii ordonate: cerșetoria, vagabondajul, delicvența, prostituția, alienarea, sinuciderea, vrăjitoria etc. Nu sunt oare toate aceste realități sociale forme de manifestare ale nocturnului pentru a avertiza lumea diurnă de necesitatea unui dialog, a unei cunoașteri lăsate de izbeliște și cuprinse doar în statisticile seci ale medicinii legale, criminalisticii sau ale asistenței sociale?
Istoric, antropolog și jurnalist , Adrian Majuru s-a făcut cunoscut printr-o serie de cărții și studii despre vechiul București: Bucureștiul albanez (2002), Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (2003), Bucureștiul subteran. Cerșetorie, delincventă, vagabondaj (2005), Copilăria la români. 1850-1950 (2006), București. Povestea unei geografii umane (2007) Cum se distrau românii odinioară (2011) s.a. De asemenea, este și prozator. Cea mai recentă carte a sa este un roman, intitulat Hoțul din Curtea Miracolelor (2023), care a primit Premiul Ficțiunea pentru cel mai bun personaj.