OPTm
nr.crt.

Trei sunt în capul ei și mai e muzica de pian. Ora abia a început și deja nu mai are răbdare. Toate fetițele au fețe serioase și stau bățoase, așa au înțeles, poate, de la ea.

Trei sunt în capul ei: una n-a avut copii și a devenit lesbiană după ce s-a mutat în America; una a avut trei copii, doi soți, un iubit sau mai mulți - pe primii doi născuți i-a lăsat bărbatului, ea a plecat cu al treilea din Africa în Anglia ; una avea doar un an când familia a fugit din Ucraina în Brazilia. Muzica de pi ...

Romanul care a câștigat Premiul Nadal 2023. E deja o săptămână de când am terminat cartea și, cu cât trece mai mult timp, simt că spune mai mult decât pare inițial. E o poveste de dragoste în primul rând, da, asta ar recunoaște oricine, însă nu e doar atât. Este fantezia care are în centru iubirea absolută, perfectă, așa cum poate ne-am imaginat-o toți la un moment dat, până am înțeles că nu, realitatea e alta, și lucrurile nu sunt așa de simple și nicio relație nu are cum să fie mereu, chiar me ...

Ai găsit? Ți-ai luat?

Nu, mamă, n-am găsit.

Nu-nțeleg, toată lumea găsește, Valeria a găsit, tu nu. Mâine vin cu tine.

Nu știu de ce te grăbești, mai e timp.

Era bine în casă, n-o mai ardea soarele de iulie. A lăsat să curgă apa în chiuveta din baie în timp ce se uita în oglindă. Și-a aruncat de câteva ori cu apă pe față. S-a așezat pe vine într-un colț din baie. De-o parte ușa închisă, de cealaltă, faianța coral. Privea marginea de jos a caloriferului, ar fi trebuit să șteargă praful. Valer ...

Este și nu este o carte de povestiri. În ce sens, adică ce vreau să spun? Că poți să le iei ca povestiri, să citești câte una când ai timp și să vezi ce scoți din ea: întâlniri amoroase în hoteluri, flirturi după ore, copii abandonați, violență domestică, părinți plecați la muncă în Italia, sex în pandemie, filmări porno, fii care au grijă de mame, mame care au grijă de fii, prietenie senzuală, plimbare prin lumea de dincolo chiar, relație la maturitate, minciuni, îndrăgostire de câte o mătușă. ...

Jonathan Coe spunea într-un interviu că vrea să scrie cărți amuzante, în primul rând.

După câteva romane citite, ca Middle England, Domnul Wilder și cu mine, Clubul Putregaiurilor, Cercul închis sau The Terrible Privacy of Maxwell Sim, știam deja că umorul n-o să lipsească, dar și că o să găsesc mult mai mult în noua lui carte.

Bournville este un orășel de lângă Birmingham, unde există o faimoasă fabrică de ciocolată: Cadbury. Se vorbește mult despre războiul ciocolatei și poate de ast ...

Pentru că citesc mai multe cărți în paralel, îmi place să fac asocieri între ele, chiar dacă, poate, n-ar trebui. Acum, de pildă, am citit în același timp volumul laureatei Nobel, Annie Ernaux, și volumul de eseuri al lui Milan Kundera, O întâlnire. De ce menționez lucrul ăsta? Pentru că are un fragment deosebit de sincer și amuzant scriitorul ceh, spune așa: *și mă gândesc la Soljenițîn. Era oare acest mare om un mare romancier? Cum aș putea s-o știu? N-am deschis nici una dintre cărțile lui. ...

Am început cartea cu mari așteptări, fiind deja un fel de fan al lui Vila-Matas, după romanul Paris no se acaba nunca. Primele pagini te fac să te întrebi dacă nu cumva chiar recitești cartea menționată mai sus, pentru că e tot timpul adusă în discuție, dar apoi îți dai seama că de data asta Vila-Matas este mult mai matur: dacă atunci era un scriitor novice care cerea sfaturi de la Marguerite Duras și locuia într-o mansardă din Paris, acum este deja consacrat, toată lumea îl cunoaște, trăiește î ...

Era un bloc mic și nou într-o poziție pe care n-o înțelegeam, pe o stradă îngustă al cărei nume m-a atras imediat. Închiriaserăm două studiouri pentru o săptămână: hol – holișor adică, baie, mai mult holișor și, când am ajuns în living, m-am oprit pentru că am dat de televizor. Apăsarea butonului de pornit televizorul era de fiecare dată un moment extrem de important oriunde ajungeam pentru că făcea legătura cu alte locuri și cu alte gesturi.

R. dezinfecta cu spirt tot ce găsea, M. și T. erau î ...

Sally Rooney a devenit faimoasă cu romanul Oameni normali, mai știți? În noul volum păstrează ceva din naturalețea stilului care i-a determinat pe unii s-o compare (exagerat, zic eu) cu J.D. Salinger.

Sunt două personaje centrale: Alice, scriitoare faimoasă, după o perioadă de burnout, și Eileen, prietena ei cea mai bună, editoare la o revistă literară. Cele două femei sunt în esență foarte asemănătoare, atât de asemănătoare încât ajungem să le confundăm uneori pentru că amândouă sunt rezer ...

Cum l-am descoperit eu pe Roth: acum mulți ani am dat peste niște fragmente erotice din Indignare. Cartea în întregime n-am terminat-o niciodată, pur și simplu m-a enervat la un moment dat și am lăsat-o. Toți avem voie să facem astfel de gesturi rebele când așteptăm prea mult. În schimb, aș mai citi de câteva ori Pastorala americană, atât de bine scrisă mi se pare. Nu am menționat-o degeaba, ci pentru că există o legătură cu Pe când era bună, chiar dacă pentru asta trebuie să fii un citito ...

Colum McCann, Transatlantic, trad. Bogdan Perdivară, Litera, 2021

Cartea a fost scrisă în 2013, deci cu destul timp înainte de Apeirogon (2020). Povestea a doi aviatori în 1919, Alcock și Brown, care vor să traverseze oceanul pentru prima dată, cu un bombardier modificat, aparatul Vimy, se continuă cu povestea lui Douglass, sclavul fugit din America, ce ajunge scriitor și ține conferințe în Irlanda, și cu povestea senatorului George Mitchell care mediază acordul de pace dintre Anglia si I ...

Cărțile scrise la persoana întâi pot fi derutante pentru orice cititor. În primul rând pentru că imediat ne trezim de partea celui care povestește, vrem, nu vrem, se produce apropierea asta care ne induce în eroare pentru că, de multe ori, ne imaginăm că e vorba despCre o autobiografie, când de fapt povestea e o ficțiune. E o provocare pentru orice scriitor să folosească persoana întâi când alege să prezinte un personaj cu totul diferit de el însuși.

Primul exemplu de carte scrisă la persoana î ...

Clarice Lispector s-a născut în Ucraina și a ajuns una dintre cele mai apreciate scriitoare din Brazilia, așa se întâmplă uneori. Cititorii sunt la fel de fascinați de povestirile ei ca și de viața scriitoarei care a urmat o facultate de drept unde existau doar trei fete și doar una (ea) era evreică. Dar aici o să mă limitez la colecția de texte: Cea mai mică femeie din lume. Sunt patruzeci de proze, reunite în patru părți. Când e vorba despre proză scurtă, știm cu toții că avem de-a face cu v ...

Carlos Ruiz Zafón, Prizonierul cerului

Cărți. Viață de familie. Cărți. Soție, copil. Cărți. Relații paterne complicate. Cărți. Falimentul bate la ușă. Cărți... O viață plină de adrenalină trăită, în mod paradoxal, la nivel static. Adevărata mișcare este în anticariat — axis mundi atât pentru Daniel Sempere, barcelonezul obișnuit cu probleme neobișnuite, cât și pentru celelalte personaje care orbitează în jurul lui —. Cum reușește anticariatul barcelonez (culmea) neprăfuit să determine vie ...

Cătălin D. Constantin, Orașe în rezumat. Piețe din Europa și istoriile lor , Ed. Peter Pan, 2021

Cristina Bogdan

"Rețeta" pe care o folosește Cătălin D. Constantin în această carte este una care creează punți constante între imaginar și real, între ficțiune și realitate: pornește, de regulă, dinspre poveste sau legendă, dinspre o imagine neclară, blurată (ca cea în care fotografiază Veneția din avion, fără a ști, atunci când face poza, ce oraș va surprinde în imagine), descinde apoi în ...

Mai știți bestsellerul lui Jonathan Coe, Middle England? Era o carte densă, cu multe planuri și personaje, o construcție laborioasă, care sigur a presupus multă migală și atenție. Ei, în Mr Wilder & Me, scriitorul a căutat ceva diferit: o avem în centru pe Calista (cu tată grec și mamă englezoaică) care-și amintește de marele Billy Wilder și-i face un fel de odă, deși are o privire destul de obiectivă. Cine n-a văzut măcar o dată Some Like It Hot sau Sabrina sau Kiss Me, Stupid sau *Th ...

E greu să-ți placă scrisul altui autor turc după ce l-ai citit pe Orhan Pamuk, și totuși de ce să ne limităm, nu? L-am citit pe Sönmez pentru că am deschis întâmplător cartea într-o librărie la pagina care spunea așa: Îmi doresc ca cineva care își caută un tovarăș de conversație și care nu mă cunoaște să vină cu o bere în mână, să se așeze lângă mine, să își împartă berea cu mine, și, chiar dacă berea nu mă pasionează, m-a făcut curioasă personajul ăsta. Și, pe urmă, Sönmez a fost avocat p ...

Translucid de Ligia Pârvulescu

O studentă are o legătură amoroasă întâmplătoare, urmată de un avort. Această traumă se metamorfozează, cucerind epidemic tot universul. Suntem într-un viitor nu prea îndepărtat, la câțiva ani după Covid. Societatea s-a prăbușit, iar intelectualii sunt sclavi, jucării sexuale și animale de sacrificiul. Amintirea acelui avort intră în lumea epurată a artei, într-un prezent fără sfârșit, în care toate lucrurile iau parte la acest act al nașterii posibile. Viziu ...

A fost o vară ca nicio vară în care seara inspiram mirosul grădinii proaspăt udate și citeam Vara și Nunta și Primul om. Mă gândeam mult la Oran, Alger, Tipasa și Djemila. Pe Camus la început îl confundam cu Humphrey Bogart, din cauza pozelor cu țigara în gură. N-am visat să-l copiez, doar să mă refugiez în lumina văzută de el, în schimb, un timp, am vrut să-l imit pe Saramago, să eliberez frazele de puncte, de virgule și de majuscule, dar când am ajuns să împărțim aceeași țară - deși el e ...

 Julie Wolkenstein - Et toujours en été (Mereu pe timpul verii) 

Roman de inspirație autobiografică, expune o lume inedită, asemănătoare jocurilor video. Naratoarea își redescoperă casa din dorința de a regăsi două persoane plecate din viața ei, tatăl și fratele dispărut. Asemeni jucătorilor de Escape Games, ea va trece dintr-o încăpere în alta, pe fiecare o va reconstitui și la final va avea în fața ei povestea unei familii. Jonglând cu timpul și spațiul, acțiunea glisează din anii 20 ...

Alexandra Niculescu

Încep cu ducele d’Auge alias Cidrolin din Flori albastre, de Raymond Queneau, pentru că pur și simplu e primul care mi-a venit în minte. Limbajul, percepția și deciziile lui sunt toate absurde: ducele bate ce nimerește, fără urmă de ură, își bate fetele, slujitorii, tot, vorbește cu calul lui și n-are chef să pornească vreo cruciadă, deși asta i se cere. Cidrolin (tot el, doar că în timpuri și vise diferite) locuiește pe o penișă și are ca scop suprem să șteargă i ...

E un roman de 550 de pagini care a câștigat premiul Goncourt în 2018 și eu zic că l-a meritat, așa, din start, o spun, ca să se știe impresia mea generală. E o carte a adolescenților – a tinerilor din Franța, în anii ‘90, a relațiilor dintre ei, dintre ei și părinți, și mai e o carte ce vrea să vorbească despre sistem, despre lupta cu el, despre progres și despre cum se simt oamenii dați la o parte dacă nu se adaptează și dacă nu se supun.

Mult timp, cel care domină romanul este Anthony, un p ...

Transcendent Kingdom vine cu povestea unei tinere doctorande în neurologie, care încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat cu fratele ei, decedat din cauza unei supradoze. De origine africană, ea trece nu doar prin problemele adaptării, ci printr-un moment dificil, întrucât mama ei suferă de depresie, iar tatăl său i-a părăsit ca să se întoarcă acasă în Africa. (Diana Dragoman)

Câștigător al The NAACP Image Awards și al The Coretta Scott King Author Award, romanul în versuri *Before the Eve ...

E a doua carte de-ale lui Doyle pe care o citesc: prima s-a tradus și la noi: Zâmbește, dar Love încă nu. Trebuie să scrii tare bine ca să-ți ții prinși cititorii 320 de pagini practic cu dialogul dintre doi prieteni beți. Normal că Doyle nu rămâne la nivelul ăsta, de reîntâlnire după mulți-mulți ani, când au aproape șaizeci de ani, ci îl lasă pe fiecare dintre cei doi să-și amintească ce vrea și să încerce să-și dea seama ce s-a întâmplat cu el însuși, cu familia lui și cu iubirea.

Din cân ...

Cum își aleg intelectualii lecturile? Dar filologii? Ce citim? Cum găsim cărțile? Cât contează educația în alegerea cărților? Cât contează ce spun alții? Credem în gusturile omului fără școli înalte? Categoric, există și cititori fără studii universitare: avem încredere în opinia lor? Avem încredere în calomniatorii cărților?

Ileana MARIN

Petrec ore întregi în librării. Îmi place să răsfoiesc cărți, să citesc pasaje din ele, să mă uit la coperțile lor, să citesc prezentările de pe coperta p ...

Colibri i-a adus lui Sandro Veronesi al doilea premiu Strega, în 2020. E o carte care se citește în același timp foarte repede, dar și cu mult efort, pentru că deși stilul e unul lejer, simplu, fără multă poezie, temele sunt dintre cele mai apăsătoare. Romanul acoperă copilăria, tinerețea, maturitatea și bătrânețea lui Marco Carrera, oftalmolog, fiu, frate, soț, tată, bunic. Deși se căsătorește, nu întrerupe schimbul de scrisori cu prima lui iubire, Luisa, fata de care s-a îndrăgostit când ...

Cartea a fost scrisă în 2013, deci cu destul timp înainte de Apeirogon (2020), dar eu le-am citit în ordine inversă, după cum au apărut în română. Povestea a doi aviatori în 1919, Alcock și Brown, care vor să traverseze oceanul pentru prima dată, cu un bombardier modificat, aparatul Vimy, se continuă cu povestea lui Douglass, sclavul fugit din America, ce ajunge scriitor și ține conferințe în Irlanda, și cu povestea senatorului George Mitchell care mediază acordul de pace dintre Anglia si Irla ...

În zilele însorite, mai ales vara, pavajul orașului se face peltea, iar lumea o cam ia razna, ca-ntr-o proză de Fănuș Neagu. Mirosul de ciment încins, sunetul înfundat al unui telefon uitat sub o pernă, un copac care tremură în zare. În marile orașe floarea de tei sau caprifoiul de la începutul verii emană un fel de balsam, care persistă până în august, când praful începe să estompeze aromele naturale.

Dintre toate lunile verii, august are cele mai multe valențe literare, să recunoaștem! Cine t ...

Liviu G. STAN 

Nevoia m-a învățat să nu mă atașez de un tabiet scriitoricesc, deși adesea mi-am dorit să am unul zdravăn, crezând că astfel de ritualuri domestice pot servi ca forță ordonatoare imaginar-somatică înainte de-a te așterne la masa de scris. În facultate, stând prin cămine studențești, era tare dificil să poți găsi o oază de liniște, așa că am fost nevoit să mă adaptez la haos, la hărmălaie. Nici măcar la Biblioteca Central Universitară, unde mă mai duceam adesea să scriu, nu ...

Va câștiga Apeirogon International Dublin Literary Award? Să vedem, dar printre concurenți sunt și Elif Shafak, Fernando Aramburu și Valeria Luiselli, ca să-i menționez doar pe favoriții mei dintre cei patruzeci și nouă de scriitori nominalizați.

Cartea este prezentată drept roman și totuși eu am simțit de multe ori, pe parcursul a multe capitole că este mult mai aproape de nonficțiune. McCann a studiat jurnalismul și este foarte aplecat spre investigație. Primul lucru pe care l-aș spune este ...

Toată lumea cunoaște deja povestea acestei cărți, cum a fost lăsată deoparte după marele succes pe care l-a avut scriitoarea cu Al doilea sex. Și totuși destinul ei a fost să iasă la lumină și noi să ajungem s-o citim și să ne dăm seama cum societatea și cei care se lasă conduși de ea pot cauza tragedii.

În realitate se numeau Simone și Zaza (Elizabeth), în carte au devenit Sylvie și Andrée. Cartea a fost salvată și publicată acum în toată lumea. Romanul începe când cele două fete abia au ...

Avem aici trei cărți, trei dimensiuni: a femeii înșelate, a bărbatului care vrea să-și trăiască liber viața, și a copiilor care nu înțeleg mare lucru, dar simt tot - așa a împărțit Domenico Starnone romanul familiei care încearcă să se refacă. 

Scriitorul este un cavaler - de fapt, dacă citim atent, chiar are un stil clasic și sensibil, fără să fie demodat deloc - așa că începe prin a-i da cuvântul Vandei, soția lui Aldo. Ea, recent părăsită pentru o altă femeie, pentru un alt mod de viață, ...

Am vrut să citesc noul roman în miniatură al lui McEwan, pentru că așa se întâmplă: citești o carte, două, trei, de același autor și decretezi că gata, îți place, e de-al tău, deci, logic, cum apare ceva scris de el, te năpustești și citești. Cât de bine sunt scrise Pe plaja Chesil și Legea copiilor, ca să nu mai zic de povestirile din Prima dragoste, ultimele ritualuri. Între așternuturi! 

Știu foarte bine ce a vrut Ian McEwan cu romanul ăsta, pot să îi înțeleg indignarea față de ce s ...

   Pe 31 decembrie 2015, Paul și Camelia erau într-un hotel din Strasbourg. Ea se dichisea de zor în baie și, din când în când, striga câte ceva, observații de-ale ei: cum i se văd porii și alunița de sub ochiul drept în oglinjoara rotundă, cum e crăpat vasul de veceu, cât de repede se murdărește chiuveta sau cum i se înroșește imediat pielea când o atinge, la care el răspundea cu un aha, îhâm, da, păi da, în timp ce-și scotea șosetele, le arunca într-un colț ca să nu le vadă ea și își lipea tăl ...

Citisem deja câte ceva din Peixoto, îl întâlnisem și-l ascultasem vorbind despre copilăria lui și despre ce înseamnă literatura pentru el, și ideea pe care o aveam despre proza pe care o scrie era că se simte peste tot aerul poetic. Îmi place propoziția cu care se încheie cartea, este căutată, este voită, dar este și firească:

"Jose a scris prima frază a romanului", și atunci evident îmi amintesc de cum începe volumul: Saramago a scris ultima frază din roman". 

Se numește *Autobiogra ...

Roddy Doyle a câștigat premiul Booker în 1993 (pentru Paddy Clarke Ha Ha Ha), a scris unsprezece romane, opt cărți pentru copii și o grămadă de povestiri. Cel mai recent volum al lui este Love.

Cartea despre care o să spun aici cam ce cred, Zâmbește, a apărut în 2020 la noi.

Să-și amintească – asta încearcă naratorul, Victor Forde, să reușească, și, în același timp, să evite. Punctul forte, dar chiar forte al cărții este că Doyle ne arată fără nicio problemă, rușine sau jenă că același s ...

   De curând am dat peste niște liste întocmite de spanioli în care fiecare alege o carte care a fost așa, un fel de bum în viața lor, un antes y después (înainte și după), cum le place lor să spună, și acolo sunt cot la cot: Patria și Solenoidul (da, chiar el). Să nu mă îndepărtez, pentru că sunt multe de spus și pentru că e o carte serioasă de peste șapte sute de pagini și mai îmi plac și citatele. În primul rând, ca să alegi o temă ca ETA trebuie să ai mult curaj și multă informație.

  ...

Pe Alexandra am întâlnit-o odată, pe la Biserica Rusă.  Râdea fără să spună nimic și cumva m-am simțit dator să vorbesc, să povestesc ceva, dar cum nu știam nimic despre interlocutoare, am început să bat câmpii, despre lucruri care nu aveau nicio importanță pentru mine. Ea a rămas acolo, îngropată în cuvintele mele, eu am trecut mai departe. Apoi, altădată, am văzut că poartă pantofi de piele întoarsă și că se gândește la stele. Și-a mai fost o întâlnire din care am aflat că e scriitoare. Mai mu ...

Cartea Mireasa tânără (La Sposa giovane, în original) este al nouălea roman al lui Baricco. Aparent este o carte a corpurilor, după cum spune scriitorul, născut în 1958, la Torino, și care a încercat să găsească răspunsuri propriilor întrebări, ivite din educația catolică primită.

Ideea de la care pornește este una romantică: o tânără italiancă se întoarce din Argentina pentru a se căsători cu bărbatul ales. Deosebit este faptul că mai întâi se căsătorește cu familia lui și că personaje ...

Radu ALDULESCU: O vară de neuitat în apogeul pandemiei

Pe 10 iunie, anul acesta, în vârful stării de alertă, am ajuns la mare, grație unei cazări gratuite, obținute prin cel mai bun și cel mai vechi prieten al meu, Cristian Jora. Ne știm de când aveam amândoi șase ani. Am descins, așadar, cu Alina, într-o stațiune aproape pustie, într-un hotel cu 100 de camere goale, dintre care am ocupat una cu vedere la mare. 

Una din cele mai mari fericiri de care am avut parte în vremea din urmă, pr ...

   Scriu despre cineva care scrie despre cineva care scrie, cam așa se întâmplă, dar să nu m-arunc direct în subiect ca într-o piscină, pentru că prefer să încerc apa mai întâi.

  Ciociara și Conformistul sunt printre cele mai cunoscute cărți ale lui Alberto Moravia, sigur știți și filmul cu Sophia Loren, regizat de Vittorio de Sica. La Amorul conjugal abia acum am ajuns, prin ediția din 2020.

  E o carte cu siluetă (nu are nici două sute de pagini). A renunțat la toate straturile de car ...

   Eu spun MI5 sau MI6 și imediat îmi vine în minte James Bond, dar n-o să-l găsim în paginile cărții lui Javier Marías - sper să nu repet foarte mult numele lui, dar sună foarte melodios.

  Cine a citit vreo carte de-a lui, știe cum scrie, eu mi-o amintesc mereu pe prima în care l-am cunoscut: Todas las almas, și îmi revine imediat în minte atmosfera de la Oxford spre care tânjește din când în când să se întoarcă.

  Volumul are patru părți: la început, naratorul ne face cunoștință cu Tomás ...

Noapte de sărbătoare și alte povestiri (1946), Vara de neuitat. Plaja (1971, 1974), Luna și focurile (1950), Satele tale (1941) sunt câteva dintre scrierile lui Pavese pe care le-am citit până să pun mâna pe jurnalul lui. Cu fiecare volum terminat voiam încă unul și când n-am mai găsit, m-am întrebat de ce nu au apărut la noi, în română, și celelalte, mai ales că avem și o librărie dedicată lui Pavese. Am fost întotdeauna curioasă despre viața scriitorilor care m-au fascinat, adică totuș ...

În 2008, Mathias Énard (căruia i-a dispărut accentul în versiunea românească a volumelor sale) a publicat un roman de 500 de pagini, Zone, scris dintr-o singură frază, iar în 2015 a câștigat Goncourt-ul cu volumul Busola. În prezent predă la Barcelona.

Dorința nu e roman, nu e nuvelă, nu e povestire, eu spun că e un fel de suflu sau val cald plin de muzică. Chiar prima pagină prefigurează întreg subiectul: simplu, cel mai simplu, o poveste de dragoste, doi bărbați și o femeie, și consecin ...

   Încep cu începutul: citesc pe copertă ce-au spus cei de la The New York Times despre roman:  "plin de dialoguri fruste" și cred că "frust" este chiar unul dintre cuvintele potrivite. Cartea a fost nominalizată la Man Booker Prize în 2018 și a câștigat Costa Book Awards în 2019, premiu pe care l-au luat de-a lungul anilor și Ali Smith, Sebastian Barry, Colm Tóibín, Zadie Smith și Ian McEwan, printre alții. Deci am pornit cu mari așteptări și cu scepticism în același timp, cum s-ar zice: cu o ...

    E un moment bun să alegem o carte despre natura omului, care nu s-a schimbat odată cu trecerea anilor. Înainte să ajung la povestirile lui Andrić, am citit "Cronică din Travnik“, un roman scris de el cu trei ani înainte, în 1945, și care arată nevoia și capacitatea lui extraordinară de a înfățișa o varietate mare de tipologii umane. Ivo Andrić a obținut Nobelul pentru Literatură în 1961 pentru scrierile lui despre Bosnia, fiind preferat lui John Steinbeck și E.M. Forster, printre alții.

  Î ...

Să încep abrupt și fără înflorituri: romanul Camera lui Giovanni a fost publicat în 1956 și a ajuns la noi în 2018. Dacă poate nu știți cărțile lui Baldwin, sigur ați auzit de filmul documentar I Am Not Your Negro (2016), care a fost nominalizat la Oscar. James Baldwin este cunoscut ca scriitor emigrant – a părăsit SUA și a ales Franța, a fost apărător al drepturilor gay-lor și ale afro-americanilor, așa că poate să surprindă o clipă prezentarea lui David, naratorul volumului de față, încă d ...

   Marele clișeu legat de femei: pantofii. Unele parcă n-ar ști, așa că îl împănează în continuare: le vezi pe stradă în pantofi cu toc subțire, înalt bine, și câteva reușesc să meargă drept-aproape normal, dar altele n-au cum, pentru că unii pantofi sunt cum sunt, așa că labele picioarelor se sprijină pe partea din față și pe cea exterioară și atunci mersul iese crăcănat și seamănă cu o încercare stângace de a imita mersul masculin a lui Ellen Barkin. 

  Toată copilăria mă gândeam -când venea ...

   "O carte dură despre Brazilia“, am auzit înainte să citesc "Orașul în mantie purpurie“. Știam doar că autoarea, Aslı Erdoğan, e o scriitoare turcă, așa că am vrut s-o citesc. Până la Aslı Erdoğan am citit cu atenție doar doi scriitori turci: Orhan Pamuk și Elif Șafak, și când am văzut că Pamuk spune despre cartea asta că e "textul literar perfect“ am fost și mai curioasă, chiar dacă în general nu prea țin seama de recomandări -asta e o ironie, având în vedere că eu acum tocmai asta fac, un so ...