Cătălin D. Constantin, Orașe în rezumat. Piețe din Europa și istoriile lor , Ed. Peter Pan, 2021

Cristina Bogdan

"Rețeta" pe care o folosește Cătălin D. Constantin în această carte este una care creează punți constante între imaginar și real, între ficțiune și realitate: pornește, de regulă, dinspre poveste sau legendă, dinspre o imagine neclară, blurată (ca cea în care fotografiază Veneția din avion, fără a ști, atunci când face poza, ce oraș va surprinde în imagine), descinde apoi în real, ca pentru a verifica adevărurile poveștii, apoi suprapune peste contururile realului o țesătură simbolică. Ceea ce ne propune este un model de lectură antropologică a unui spațiu arhitectural – piața –, articulat în jurul a patru studii de caz: Piața San Marco din Veneția, piețele așezărilor de aromâni din Munții Pindului (care au în centrul lor câteva elemente definitorii, printre care copacul legat de legendele întemeierii), Plaza Mayor din Valladolid (construită în 1376 și refăcută în 1561, în urma unui incendiu de proporții) și Piața hanseatică din Lübeck, pe care o descoperă în prezent, pe urmele romanului semnat de Thomas Mann, Casa Buddenbrook.

Senzația de caleidoscop este accentuată de ultima secvență a volumului, care surprinde o sută de piețe europene și istoriile lor. De fiecare data când rotești dispozitivul, el îți propune o altă imagine, decupată din lumea italiană, cehă, slovacă, maghiară, poloneză, slovenă, croată, germană, olandeză ș.a. Suntem în fața unei cărți-palimpsest, ce funcționează ca o realitate supra-etajată. Poate fi citită deopotrivă ca un volum de antropologie urbană, o carte de arhitectură sau de călătorie, un fel de invitație la preumblare, la descoperirea unor zone mai puțin cunoscute ale Europei sau la "recitirea" unor orașe celebre, care tind să devină invizibile prin suprasolicitare turistică.

César Aira – Prins, Random House, 2018

Un autor celebru se hotărăște să nu mai scrie, dezamăgit de ce-a făcut piața editorială din visele lui de tinerețe, și să se dedice opiului. Nu are multe de făcut, principala lui activitate este să traverseze Buenos Aires-ul în autobuzul 126 în compania unei necunoscute până în zona numită Antichitate, unde își desfășoară afacerea dealerul care poate să-i dea ce are nevoie ca să ajungă la noua Realitate. Cartea poate părea plictisitoare sau obositoare pentru un prim contact cu opera lui Aira, dar dacă deja îi cunoașteți stilul, o să vă prindă, pentru că are mult umor, ironie și absurd. (Alexandra Niculescu)

Ligia Pârvulescu, Translucid, București, Litera, 2021.

Un roman atent construit, după un principiu al acumulării, dezvăluind noi ramificații pe măsură ce lectura se derulează. Personajele își trăiesc istoria personală care se topește în cele din urmă într-o istorie colectivă. Asistăm la o întrepătrundere de spații și de temporalități până în punctul în care "visul cuiva e mai adevărat decât ceea ce trăiește". Universul înaintează aproape în transă spre autodistrugere, pentru a renaște într-o altă dimensiune, satisfăcând sau, mai degrabă, confirmând un impuls creator. Este un roman despre feminitate, mai ales despre feminitatea creatoare, scris cu mijloace care sparg monotonia romanului despre drame cu femei. (Ioana Onescu)

Lavinia Braniște, Mă găsești când vrei, Polirom, 2021.

Apărut în colecția Ego Proză a editurii Polirom, romanul Laviniei Braniște prezintă viața unei femei care poartă cu sine trauma căsniciei ratate a părinților și propriile povești amoroase eșuate. Se construiește în jurul rememorării relației cu Victor, dezvăluind nesiguranța și instabilitatea femeii, în ciuda aparentelor adaptări, culminând cu neasumarea feminității. Intrarea într-o nouă relație echivalează cu un aparent echilibru care își dovedește însă fragilitatea și conduce, inevitabil, la separarea partenerilor. Romanul merge pe aceleași rețete, pe investigarea trecutului și expunerea trăirilor, în formula aceluiași realismul minimalist, ca și în romanul anterior. (Ioana Onescu)

Stephen King, Billy Summers, Nemira, 2021

Billy Summers a fost scos din cuptor în 3 august 2021. Recomandându-l într-un interviu pentru The View, Whoopi Goldberg califică acest roman drept o dramă în formulă polițistă. Este o poveste despre un asasin extrem de priceput care ucide numai dacă victima este într-adevăr un om rău.

Invitat la această emisiune, Stephen King afirmă și că e posibil să valorifice pandemia prin care trecem, gândindu-se să scrie un roman a cărui acțiune va fi fixată în anul 2020. El spune că inclusiv redactarea lui Billy Summers a fost influențată de Covid-19.