Aș vrea să merg prin Brooklyn cu Nathan Glass

Nu prea mă dau în vânt după cumpărături, mă obosește să alerg de la un magazin la altul. Când mă conving să umblu prin oraș și să mă învârt cu toată lumea pe străzi, ies rapid din orbită și cad în atracția teraselor. Prefer planetele lor luminate și calde. Eu nu sunt o companie prea bună prin magazine! Pentru o plimbare urbană în fața vitrinelor și o lungă pauză la cafenea, da! Însă, dacă trebuie să mă gândesc mai bine, îmi vin în memorie două personaje cu care aș vrea să împart o plimbare - cu sau fără cumpărături. Nina Sergueievna (La Plongée, Lydia Tchoukovskaïa, trad. Sophie Benech, Le bruit du temps, 2015) este traducătoare. În plină purja jdanovistă, în 1949, primește dreptul la o lună de concediu într-o casă de odihnă a Uniunii Scriitorilor din URSS. Ce cumpărături, ce sfaturi i-aș putea cere, între două standuri elegant luminate, unde exponatele arată ca la muzeu, de la vreun butic de modă-concept? Ea "plonjează" (acesta este titlul cărții) între două traduceri, pentru a scoate din străfundurile ei materia memorială capabilă să îl învie pe soțul ei dispărut fără de veste în gulag. Dacă m-aș plimba cu ea, ar fi numai pentru a o ține tare de braț și pentru a o alina. I-aș cumpăra un șal de lână, fină și călduroasă, să se simtă ea bine când scrie.

Îl cunoașteți și pe Nathan Glass (Brooklyn follies, Paul Auster, trad. Christine le Boeuf, Actes Sud, 2005) ? Trăiește prin Brooklyn, vrea să scrie o carte, pare plin de curiozitate, dar nu știu dacă ar avea răbdare să mă însoțească prin magazine. Poate seamănă cu mine, eu mă simt prost când cineva trebuie să aștepte după mine, atunci îmi pierd concentrarea și aș fi gata să cumpăr orice, sau nimic, numai să termin! Dar parcă aș vrea să merg prin Brooklyn cu Nathan Glass, cel care pune într-o cutie de pantofi fise cu profilul unor personaje posibile. Majoritatea au existat, el i-a cunoscut în cursul vieții lui de dealer de asigurare, dar până la urmă materia cărții în curs de elaborare va fi viața cu întâmplările ei. Din ceea ce este în cutie, nu prea se va folosi. Așa ne spune Paul Auster. Uite, cred că aș putea foarte bine să merg prin Brooklyn cu Nathan-Paul și să mă și uit la vitrine și să vorbim despre arta ficțiunii...