Repetiții, petrecere, repetiții, petrecere, e un ritm cu care am rămas în minte după ce am plecat de la seara Teatru în familie: părinți artiști, copii artiști, din cadrul Festivalului Scrisorilor, cu Alex Tocilescu, Velica Panduru și Carol Ionescu. Niște copii - fiul regizorului Alex Tocilescu, fiica regizoarei Cătălina Buzioanu și fiul actorului Șerban Ionescu. Copii de artiști cu vieți nepământene. O seară atât de lejeră și prietenoasă, încât am rămas cu senzația că de m-aș întâlni vreoda ...

Vin la biserică des în ultima vreme, pe Mătăsari, aproape de casă, nu intru, ci stau pe una dintre cele două bănci din curte, mă bucur de un bloc, cândva modernist, acum nițel eclectic și încerc să-mi pun viața în ordine. Mă tot gândesc ce joburi să mai caut, cum să mai reformulez scrisoarea de intenție, încerc să-mi găsesc un sens al vieții instituționalizat, eventual decent plătit, o muncă creativă cât de cât, care să mă și împlinească. Disponibilizările vin în viața cuiva, atunci când se aște ...

Sunt de la 18 ani în București, adică de 12 ani, și urmează să mă mut pentru a opta oară. Ultima chirie, în care mă aflu acum, din care scriu, a fost cea mai longevivă și am locuit aici aproape 5 ani. Pe Mihai Bravu 188, dacă va vrea vreodată cineva să îmi facă o placă memorială "Arc peste timp, Aici a trăit și a creat..." De aici mi-e și cel mai greu să plec. Scriu acum din garsoniera open-space în care încă locuiesc, cu un dulap imens, fără bibliotecă, drept pentru care am tot improvizat spați ...

M-am cufundat în universul lui Ernaux și mi-a plăcut, mi-a plăcut mult. M-a cucerit prin sinceritatea ei, prin frustețea cu care spune adevăruri de nerostit, prin naturalețea cu care scrie. Am simțit-o aproape, de parcă eram singura ei confidentă. Probabil și pentru că este o scriitoare a intimității, dar și pentru că rezonez foarte mult cu stilul ei memorialistic, un stil direct, declarativ, pe care ea însăși îl numește l’écriture plate, stilul plat – o scriitură lipsită de metafore și jocuri ...

Storytelling. Povești. Sau inovație, provocare, experiență, vulnerabilitate, empatie, influențare, comunicare, impact. estás perdiendo el tiempo pensando, pensando... îmi murmura în minte refrenul melodiei Quizás, quizás, în timp ce la fereastra de Teams se ivea o figură zâmbitoare, plină de entuziasm și certitudini.

Trainingul a început cu Irina care se prezenta – mamă, o femeie care muncește cu pasiune, care de câțiva ani a descoperit plăcerea de a ține traininguri și de a fi coach, aș ...

Citesc ce-mi face cu ochiul. Citesc ce-mi face bine într-o anumită perioadă a vieții mele. Citesc dezordonat, haotic, nu sunt la curent cu ultimele apariții, nu urmăresc ce e best seller. Am multe cărți în casă necitite, cum cred că avem cu toții. Câteva cărți care care mă așteaptă, care m-au fermecat la un moment dat, pe care le voi citi când le va veni vremea. Lumea e plină de cărți pe care nu le-am citit. Ele așteaptă, între timp, cuminți, momentul în care vor fi răsfoite, târâte prin genți, ...

Am încheiat vara cu o șampanie pe malul mării la Tuzla, la jumătatea lunii septembrie, cu valurile liniștite și cu pescărușii râzători (Larus ridibundus) ce-și poartă trupurile plăpânde pe deasupra apei, călcând-o în zbor, vârându-și ciocul, ciupind apa, cât să spere la un prânz copios, ca apoi doar să se ridice rapid deasupra apei, zburând pe loc, stând la pândă, reluând ritualul iar și iar, strigându-și versul melodios ca un acord de jazz.

Din mare

mi-am făcut

sicriu

...

De ce am ales vinul? Am cel puțin opt motive. Pentru că e viu. Pentru că uneori e capricios, uneori e agitat, uneori are nevoie de liniște, de singurătate și meditație, uneori e deschis, cu chef de povești - dacă știi cum să-l iei, e plin de surprize. Are nevoie de odihnă după un drum lung, are nevoie de răbdare, are nevoie de un prieten. Este uman. Vinul e mereu altfel. Niciun om nu poate să bea de două ori din același vin, pentru că nici vinul, nici omul nu mai sunt la fel. Faceți un experimen ...

La un vin cu prietena mea genială

Un cuvânt puternic, urât, agresiv – zghihară – o lovitură a cărei urmă devine una cu pielea, încă îi simți usturimea zvâcnind în dermă. Un soi autohton îndrăzneț, tupeist, care are multe de spus. Zghihara de Averești - Nativus este un vin echilibrat, cu aciditate ridicată, cu note de măcriș care îți lovesc cerul gurii și îți aspresc limba. Un vin proaspăt, ca o gură de aer rece într-o dimineață de iarnă, un vin care miroase a frig. Corpolent, structurat, cu o ...

Scriu textul ăsta în timp ce beau o cafea. Ca să fiu sinceră, am băut multe cafele de când tot scriu la el. Între timp, am împlinit imperfecta vârstă de 29 de ani, am băut și niște bule fine și am avut timp suficient de introspecție, de preamultgândit și răzgândit. Nu m-am decis încă dacă mă apucă sau nu o criză existențială, eu mă pregătesc oricum pentru ea în fiecare an, o aștept ca pe Iisus. 

În fine, eram la cafea, la o terasă, lângă Biserica Albă de pe Calea Victoriei. E duminică, iar sluj ...