Am încheiat vara cu o șampanie pe malul mării la Tuzla, la jumătatea lunii septembrie, cu valurile liniștite și cu pescărușii râzători (Larus ridibundus) ce-și poartă trupurile plăpânde pe deasupra apei, călcând-o în zbor, vârându-și ciocul, ciupind apa, cât să spere la un prânz copios, ca apoi doar să se ridice rapid deasupra apei, zburând pe loc, stând la pândă, reluând ritualul iar și iar, strigându-și versul melodios ca un acord de jazz.

Din mare

mi-am făcut

sicriu

de prospețime

Scria Ungaretti și erau versurile ce-mi țineau de urât alături de un Veuve Clicquot – o șampanie franțuzească cu un perlaj extrem de fin, puțin untoasă pe palat, cu gust de croissant dat de drojdii, cu note vegetale, de cimbru, cu un final ușor citric, de lămâi.

Văduva Clicquot fusese nora lui Philippe Clicquot, care a început o afacere cu vinuri în Franța în 1772, având o podgorie în Champagne, pe care i-a lăsat-o ulterior fiului său, François. După moartea lui François, la doar 30 de ani, Philippe a vrut să lichideze afacerea, dar nora lui l-a convins să o lase pe ea să se ocupe de podgorie. La doar 27 de ani, ea s-a dedat vinului.

În anul 1811, s-a ivit pe cer, de nicăieri, marea cometă din 1811, care a stat în văzduh cam 260 de zile și era vizibilă cu ochiul liber. Se pare că și strugurii s-au bucurat de acest fenomen, întrucât recolta din anul acela a fost cu adevărat specială, de o calitate nemaivăzută. Vintageul din acel an a fost denumit anul cometei. Scriitorii s-au bucurat și ei din plin de anul 1811. Pushkin, un bon-viveur și el, amintește în opera sa Eugene Onegin, de anul cometei – Entered: and the cork to the ceiling, The wine of the comet splashed (intră: dopul în tavan, Vinul cometei țâșni); – deschiderea sticlei de șampanie era o plăcere nevinovată a aristocrației rusești din secolul 19, rușii fiind mari consumatori de șampanie franțuzească. În The Adventure of the Stockbroker's Clerk, Arthur Conan Doyle îl descrie pe Sherlock Holmes like a connoisseur who has just taken his first sip of a comet vintage, iar Dickens, în The Uncommercial Traveller, spune despre un preot că era acquainted with 'Twenty port and comet vintages.

Clicquot a revoluționat felul în care se făcea șampania. Ca orice femeie, era cu mult înaintea vremurilor în care trăia și voia să le arate bărbaților din lumea vinului cum se bea cu stil. Șampania se face cu drojdii – în timpul fermentării, particulele de drojdie se adună în sticlă. La început, oenologii eliminau drojdiile transferând vinul dintr-o sticlă în alta – e drept că nu sună foarte practic, iar vinul era afectat din cauza contactului cu oxigenul. Madame Clicquot a inventat acele suporturi din lemn în care intră gâtul sticlei, ca ele să stea în poziție verticală, cu gâtul în jos. La anumite intervale, sticlele se rotesc manual, ceea ce permite ca sedimentele de drojdie să se acumuleze în gât, fiind mult mai ușor de extras înainte de a fi vândute (procesul se numește remouage). Metoda se folosește și astăzi. Adunăm anul cometei cu primii pași spre metoda Champenoise sau metoda tradițională făcuți de Madame Clicquot și avem prima șampanie modernă vintage, cea din anul 1811 – Veuve Clicquot Great Comet.

Povestea lui Clicquot și marea mă copleșeau; mirosind notele citrice ale șampaniei, mă gândeam la versurile lui Ungaretti – Mă iluminez/ de imensitate – și mă întorceam pe plaja pustie și goală cu nostalgia unei vieți pe care n-am trăit-o, tristețea timidă care te încearcă când totul în jur e prea frumos, spaima fericirii pierdute, melancolia unei dimineți perfecte.

Tuzla mi-a oferit marea în toată goliciunea ei, sinceră, limpede, străvezie, fără rușini sau timidități, o plajă a nesfârșitului, locuită doar de câinii nimănui cu blana încâlcită de la apa sărată. Am închis ochii și auzeam doar vălurelele spărgându-se în sticla de șampanie înfiptă bine în nisipul perlat, valurile mai mari care se sfârșeau armonios la țărm, retrăgându-se în liniște, învinse, doar ca să revină tumultoase. O fâșie verde turcoaz, care acoperea malul prin care se întrezăreau meduzele străvezii, se pierdea într-un albastru regal mărginit de linia orizontului, în același timp imens, nesfârșit. Cerul se termină unde începe marea.