Constantin Ardeleanu, O croazieră de la Viena la Constantinopol. Călători, spații, imagini (1830-1860), Ed. Humanitas, București, 2021, 302 pp.

Constantin Ardeleanu, cadru didactic la Universitatea Dunărea de Jos și cercetător științific la Academia Română (Institutul de Studii Sud-Est Europene), ne invită prin intermediul celui mai nou volum al său la o croazieră pe Dunăre în anii 1860-1830, alături de călători români, dar și din alte colțuri ale Europei. Este un bun prilej de a ne familiariza cu dezvoltarea sistemului de navigație, cu modernizarea ambarcațiunilor de transport (piroscafe, nave propulsate cu forța aburului), care făceau regulat legătura între capitalele celor două imperii din preajma Principatelor Române, otoman și austriac, cu ideea de călătorie/croazieră pe Dunăre etc.

Cele șase capitole ale cărții au adus în prim-plan o temă mai puțin abordată în istoriografia română, anume dezvoltarea căilor de comunicație prin care Principatele s-au apropiat, fizic vorbind, de civilizația europeană, occidentală, deși Orientul își păstra amprenta lui specifică. Astfel, au fost analizate date privind circulația mărfurilor și a călătorilor (infrastructură, mijloace de transport, forme de socializare), o serie de aspecte relative la modernizarea sistemului de transport public, de carantină, vamal etc., precum și câteva detalii de imagologie, respectiv de istorie socio-economică.

Sunt zeci de călători la care face referire autorul în studiul său, iar bibliografia este impresionantă. Stilul scriiturii este unul viu, precum relatările de călătorie pe care le inventoriază. Un volum remarcabil, ce poate fi o referință, credem noi, care are meritul, pe de o parte, că suplinește cu erudiție o lipsă a istoriografiei autohtone, iar pe de altă parte, că se adresează, prin felul în care a fost scris, dar și prin atractivitatea în sine a subiectului, unui public ceva mai larg decât cel al specialiștilor.

Radu Mârza, Călători români privind pe fereastra trenului. O încercare de istorie culturală (1830-1930), Ed. Polirom, Iași, 2020, 214 pp.

Radu Mârza ne propune un studiu ce inventoriază imagini din goana trenului într-un secol de călătorii, de la 1830 la 1930. Autorul, care ține și un curs pe această temă la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, aduce în prim-plan o temă de istorie culturală, în care sunt articulate date privind dezvoltarea căilor ferate, semnificația evoluției acestora pentru construcția națiunii sau a teritoriului în general, ideea de călătorie și apariția celei de turism, clișeele, obișnuințele, practicile, sensibilitățile călătorilor/turiștilor români care au străbătut țara și Europa pe parcursul unui întreg secol. Volumul are o ordonare cronologică pe trei secțiuni și anume, anii 1830-1860, în care autorul stăruie asupra relatărilor de călătorie ale lui Petrache Poenaru, Ion Ghica sau Nicolae Filimon, perioada Belle Époque, unde se regăsesc Iosif Vulcan, Alexandru D. Xenopol ori Nicolae Iorga, respectiv interbelicul, cu imaginile lui "europene" datorate lui Liviu Rebreanu și Demostene Botez.

Mergând pe urmele unor precursori care vin în special din domeniul studiilor literare, și aici nu putem să nu-l menționăm pe Mircea Anghelescu, Radu Mârza stăruie asupra corelației dintre privire și imagine, dintre starea de spirit a călătorilor/turiștilor și peisajul care li se desfășoară în fața ochilor, dintre prejudecăți și realități. Ca o concluzie, subliniem că volumul semnalat, care are un stil agreabil și alert, este unul ce aduce o abordare inedită în domeniul istoriei culturale a călătoriilor și turismului și îl recomandăm cu căldură.