Asemănare diabolică @Oul surpriză TIFF 2022

Filmul Oul surpriză (Pahanhautoja, 2022) reprezintă debutul regizoral al Hannei Bergholm și este o coproducție finlandezo-suedeză. Prima scenă din film surprinde din start: imaginea familiei perfecte este deranjată de apariția unei ciori care face ravagii în casă. Drept răsplată, pasărea este omorâtă sau cel puțin așa se credea. Tinja, o fetiță de 12 ani care vrea să devină gimnastă, simte chemarea din pădure și găsește un ou pe care îl salvează, îl duce în camera sa și îl protejează. Oul crește inimaginabil de mare și pare să împrumute de la început din lichidele corporale ale fetei. Într-un fel, Tinja devine mama adoptivă a păsării, o creatură scheletală care se metamorfozează, preluând chipul și asemănarea fetiței. Astfel, pasărea devine un dublu diabolic al fetei, pe care o urmărește peste tot. Mai mult, pasărea pare să simtă dorințele refulate ale Tinjei.

Tinja este o versiune miniaturală a mamei, la fel ca fratele său, care pare o versiune la scară redusă a tatălui. Atunci când mama Tinjei sărută un alt bărbat, fata este negativ surprinsă, dar este convinsă sau mai degrabă constrânsă de mamă să treacă minciuna cu vederea. Tensiunea filmului este gradată în funcție de competiția de gimnastică pentru care se pregătește Tinja. Iar fiindcă o nouă vecină, care se dovedește a fi o gimnastă înnăscută, tinde să îi ia locul, creatura, numită de fată Alli, se răzbună, eliminând-o din competiție. Conștiința dintre perechea non-umană a fetei și Tinja devine comună, iar pentru a crește și a lua forma fetei, pasărea are nevoie de lichidele corporale ale celeilalte, fiind tot mai evident că Alli crește pe măsură ce consumă de fapt identitatea Tinjei.

Merită subliniat faptul că fetița se antrenează la paralele, considerat cel mai greu aparat din gimnastica feminină, deoarece implică o mișcare complet nenaturală pentru corpul uman. Iar desprinderile de pe aparat induc în acest caz ideea de zbor, specifică păsărilor. După zilele petrecute în casa amantului mamei, timp în care ar fi trebuit să se relaxeze înaintea concursului, Tinja ratează în timp ce concurează, rănindu-se puțin. Imaginea familiei perfecte este din nou reiterată de mamă, care postează un mesaj pe blogul său. Sfârșitul aduce cu sine o turnură neașteptată în care dublul înlocuiește varianta originală, în care forma animalică își completează evoluția, eliminând forma umană. Aducând o critică la adresa societății nordice, filmul Oul surpriză se dovedește a fi un veritabil nordic noir și un remarcabil body horror, în care ni se atrage atenția că aparențele înșală, iar identitatea adevărată rămâne ascunsă celui care privește din exterior.

Fotografie și credință @Tărâmul Domnului TIFF 2022

Filmul Tărâmul Domnului (Vanskabte, 2022) al regizorului islandez Hlynur Pálmason a avut a doua ecranizare la TIFF (Festivalul internațional de film Transilvania) anul acesta, după cea de la Cannes, unde a concurat la secțiunea Un Certain Regard. Un film de atmosferă, în care imaginea spune la fel de multe precum intriga, acesta prezintă călătoria unui preot danez la sfârșitul secolului al XIX-lea spre o regiune izolată din Islanda cu scopul de a construi o biserică. La acea dată, Danemarca era un imperiu colonial. Plină de peripeții, expediția se dovedește mult prea grea pentru tânărul preot Lucas, care nu este obișnuit cu viața locuitorilor din regiune, dar nici cu dificila limbă islandeză, fiind surprins adeseori cerând ajutor Domnului. Pe parcursul călătoriei, prietenul care îl însoțea și de la care învăța islandeză moare, iar odată ajunși la destinația finală, conflictul dintre cultura asupritoare și cultura asuprită escaladează, conducând la abandonarea valorilor morale din partea preotului. Formatul filmului (de tip portret) coincide cu tematica sa, aceea a documentării etnografice prin practica fotografiei care atunci se afla într-un stadiu incipient, dar pe care preotul o stăpânea cu desăvârșire, realizând primele fotografii ale zonei respective. Fotografiile există cu adevărat și au reprezentat punctul de plecare în realizarea filmului. Cadrele de sine stătătoare care surprind natura aduc o odă peisajului islandez. Tărâmul Domnului continuă tradiția filmelor dark islandeze, unde firea umană este puternic chestionată.