De ce am ales vinul? Am cel puțin opt motive. Pentru că e viu. Pentru că uneori e capricios, uneori e agitat, uneori are nevoie de liniște, de singurătate și meditație, uneori e deschis, cu chef de povești - dacă știi cum să-l iei, e plin de surprize. Are nevoie de odihnă după un drum lung, are nevoie de răbdare, are nevoie de un prieten. Este uman. Vinul e mereu altfel. Niciun om nu poate să bea de două ori din același vin, pentru că nici vinul, nici omul nu mai sunt la fel. Faceți un experiment. Luați-vă o sticlă de vin roșu (de preferat, să nu fie vin de țară), turnați-vă un pahar, gustați, gândiți-vă la ce gustați, plimbați-l prin gură, încercați să simțiți ce simțiți, practicați mindfulness. Apoi, lăsați paharul să se odihnească pe masă vreo jumătate de oră, depărtați-vă de el, faceți o plimbare, iar apoi gustați din nou. Repetați, simțiți, gustați. Veți observa că e altfel, de regulă, mai bun, mai aromat, mai fructat. I-ați dat timp, v-ați împrietenit, s-a relaxat.

Vinul este o temă recurentă în literatură, pentru că îndeamnă la inspirație, pentru că există Omar Khayyam care scria: Sufletul vinului? O, Doamne, ce ușor!/ Olari, neteziți bine lutul ulcioarelor! / Drept cupă să alegeți un crin galben de munte/ Ca sufletu-i de boare în sufletu-mi să cânte!

Apoi, vinul e un element cultural, filosofic, social, pentru că niciun poet nu se îmbăta cu apă rece, ci cu șpriț, amăgind mai întâi femei, apoi pe el însuși. Vinul trebuie apreciat pentru serile de vară la terasă, pentru starea aia perfectă după două pahare, când ești ușor amețit, puțin cherchelit, când miroase a tei și nu știi ce te îmbată mai repede, când îți iubești prietenii mai mult ca oricând, te apucă dragostea, îi iei în brațe, ești ridicol și nici nu știi, iar ei se bucură, râd, te iau la rândul lor în brațe și te gândești cât de frumoasă e viața. Pentru clinchetul paharelor atunci când ciocniți – cel mai frumos sunet.

Dar e și un hobby care te îmbogățește cultural, dar îți golește portofelul. Pentru că îți vei impresiona prietenii cu anectodele și funfactsurile din lumea vinului sau vei părea doar un snob cu prea multe pretenții. Vei fi sărac și cool sau sărac și snob. Sigur nu vei trece neobservat. Oricum ar fi, e o lume imensă care începe de la pahare, sticle, viță de vie, istorie, zone geografice și se termină cu note de degustare, arome, tanini, terroir. E o lume veche și nouă, nesfârșită și mereu altfel.

Și e și foarte cool să te duci în supermarket, la raftul de vinuri și să știi ce să alegi, să știi ce-ți place și să nu te uiți la rafturi ca la tabelul lui Mendeleev. Pentru că e amuzant când chelnerii îți spun că au vin alb, roșu sau rose.

La un pahar de vin se leagă prietenii, se dezbat problemele lumii, vinul te îndeamnă să o lași mai moale cu corectitudinea politică, să păstrezi oareșce finețuri și delicatețuri în discuții, dar și în farfurie. La vin se și bârfește, iar eu un pairing mai cinstit nu știu.

Iar dacă n-ai poftă de vin, poți bea oricând șampanie sau spumant. Iar bulele merg cu cartofi prăjiți.