Eram resturi din noi înșine,
beam lumina barului pe care ni-l însușiserăm –
o geometrie spartă de tutun și transpirație,
oglinzi care ne multiplicau până la eroare.
Stăteai în fața mea, o statuie cioplită
din toate violențele mele.
Țineam între degete o cană ciobită –
o mică planetă fierbinte.
O muscă a căzut în ea și s-a zbătut.
Ai râs. Sunetul s-a izbit de linguri.
Aburul s-a ridicat în jurul gâtului
ca un bandaj umed.
Simțeam cum ordinea se crapă în m ...
