Mă trezesc neconturată,

Încolțită de disperare.

E-mailul… oare mi-au răspuns?

Ridic din pat sufletul înțepenit.

Azi nu răspund nimănui,

nu vreau să fiu știută.

În aburii descumpănirii

Înflorește brusc o întrebare

(ca o buruiană sinceră în asfalt):

"De ce m-ai vrut atât de dornică de cunoaștere

și-apoi m-ai scutit de determinare și consecvență?"

Stau sprijinită de calorifer,

zgârii pereții cu gândul,

încerc să smulg un răspuns.

Declar, cu o amă ...

E noiembrie în Amsterdam; un noiembrie mai adânc, mai umed decât cel din București. Norii s-au descusut, plouă continuu, mărunt. Între pereții apartamentului-gazdă, ea stă contorsionată pe canapeaua verde, îngustă – o piesă de mobilier neimpresionantă, recent cumpărată, învelită de o stofă ieftină care pare deja să-i fi împrumutat contururile trupului. În aerul camerei plutește fumul fantomatic al unei țigări Pueblo Blue rulate, mereu Pueblo Blue – nu din plăcere, ci din necesitate; un pachet de ...

Nu m-a definit niciodată stabilitatea; de mică am trăit în afara granițelor certitudinii, în haosul contradicțiilor. Cu o fire nedomesticită, mi-am găsit esența în dualitate, în convingeri care se clatină și în percepții care nu pot coexista. Am alergat între moral și imoral într-o căutare amețitoare de răspunsuri. Am învățat să nu mă definesc printr-un singur adevăr – probabil principala moștenire lăsată de mama mea.

"Un pas înainte și doi înapoi, precum racii" – așa cum obișnuia aceasta să-și ...