Nu m-a definit niciodată stabilitatea; de mică am trăit în afara granițelor certitudinii, în haosul contradicțiilor. Cu o fire nedomesticită, mi-am găsit esența în dualitate, în convingeri care se clatină și în percepții care nu pot coexista. Am alergat între moral și imoral într-o căutare amețitoare de răspunsuri. Am învățat să nu mă definesc printr-un singur adevăr – probabil principala moștenire lăsată de mama mea.

"Un pas înainte și doi înapoi, precum racii" – așa cum obișnuia aceasta să-și ...