Piețele orașelor sunt un rezumat al istoriei lor. Chiar și atunci când înfățișarea lor datează dintr-o anumită epocă, ele păstrează, ca un palimpsest, resturi, fragmente din trecutul lor mai vechi. La Roma, una dintre cele mai frumoase piețe e piața Navona. Un ansamblu baroc absolut spectaculos a cărui înfățișare datează în principiu din secolul al XV-lea : către finalul secolului piața capătă actuala ei înfățișare, inclusiv fântâna care se vede în spatele meu, opera lui Bernini, Fântâna celor patru fluvii. Dar piața păstrează amintiri mai vechi. Mă gândesc, în primul rând, chiar la forma ei, un oval alungit. Se datorează perioadei romane, când era un fel stadion, stadionul lui Domitian. Circus agonalis. Aici se desfășurau diverse jocuri la asistau romanii. Se pare că chiar numele pieței, Navona, are legătură cu acest obicei, pentru că agones devine numele spațiului. In agones va da, peste secolo, numele acesta, Navona. 

Europa are, la capitolul piețe, câteva zone privilegiate. Sudul mediteraneean excelează, clima i-o permite, dar și coasta Mării Baltice are piețe excepționale, mult mai puțin știute față de cele din sud, dar care merită atenție deplină. Există o evidentă diferență între nordul și sudul Europei, dar piețele sunt chiar mai grupate de atât. Cine își ia răgazul să le poziționeze pe hartă constată că piețele frumoase, piețele estetic interesante, piețele cu poveste sunt situate mai ales în câteva regiuni ale Europei și formează un soi de "rețea". Mult înainte ca internetul să se fi inventat, conexiuni invizibile legau orașele între ele, creând sisteme urbane oarecum similare. Oricât de diferite ar fi între ele, piețele au ceva consistent în comun, de la funcțiile lor, până la felul în care se arată viața oamenilor în ele.

Țara piețelor e, prin excelență, Italia. Aproape toate piețele socotite capodopere se află în orașele de la nord de Roma. Greu să găsești una despre care să poți spune că e necunoscută ori prea puțin știută. Numărul piețelor din Italia de Nord e foarte mare, mai mare decât al orașelor, pentru că orașele au sisteme de piețe, nu o singură piață. Jumătatea sudică a Italiei e, în schimb, cu mult mai săracă în piețe frumoase, deși există și aici excepții notabile.

Coasta dalmată e o zonă nu suficient comentată la capitolul piețe. Orașele de aici au fost, multe dintre ele, posesii venețiene, dar întâlnirea cu alte culturi, în special cu cea sud-slavă, a dat piețelor nuanțe locale absolut spectaculoase. Slovenia, Croația și Muntenegru împart aceste orașe, dar piețe interesante sunt de găsit și în alte țări balcanice.

La nord de Alpi, în Europa Centrală, pe teritoriul fostului Imperiu Austro-Ungar, numărul piețelor urbane interesante e, din nou, foarte mare. Piețele istorice de aici sunt mai târzii cu câteva secole decât cele din Italia și au fost influențate mult de acestea din urmă, dar au linia lor și propria personalitate. Chiar și pe teritoriul fostului Imperiu Austro-Ungar, distribuția nu e uniformă și, paradoxal, nu Austria, atît de multă vreme centrul puterii, le adună pe cele mai multe și cele mai interesante. Toate cele aproape 40 de orașe istorice din Boemia și Moravia, declarate rezervații arhitecturale și protejate prin lege, se dezvoltă în jurul unei piețe mari și foarte frumoase. Orașe din Slovacia, Slovenia, Ungaria sau România au piețe care fac parte din același "model" central-european, dar numărul lor e mult mai mic în aceste țări. Cam toate aceste orașe central-europene sunt, la origine, burguri ale coloniștilor germani, sosiți aici la începuturile Evului Mediu. Peste tradiția urbană adusă de aceștia în Transilvania, Slovacia sau Moravia s-au suprapus tradiții locale care au dus la o sinteză unică și foarte interesantă. 

La rândul ei, Germania păstrează, totuși, în ciuda bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial, câteva zone cu piețe foarte interesante, cum sunt cele medievale din Munții Harz.

Altă zonă privilegiată la capitolul piețe e Peninsula Iberică. Spania și Portugalia sunt țări cu piețe "dinamice". Hotărât lucru, cel mai viu spectacol al piețelor de pe continentul european e oferit de piețele orașelor spaniole. Sau… cel puțin așa era până în vremea pandemiei.

Piața unui oraș european, din orice țară ar fi el, trăiește de la anotimp la anotimp ritmuri și ritualuri diferite, capătă alte înfățișări. 

Celebra formulare "Toate drumurile duc la Roma" își avea originea aici, în forumul roman, inima socială, politică, economică și religioasă a Imperiului Roman. Toate drumurile duceau aici pentru că aici se afla ceea ce astăzi numim "kilometrul 0" al Imperiului Roman și distanțele erau măsurate prin borne care aveau drept reper unic forumul roman. Tot de aici circulau către marginile Imperiului știrile, veștile. Acestea erau inscripționate pe tăblițe de lut și afișate pe stâlpi din forumul roman. Erau apoi copiate și expediate în zona limitrofă Romei și, mai departe, în goana cailor, până când știrile ajugeau astfel la frontierele Imperiului. 

[© 2018-2020, Editura Peter Pan Art. Proiectul expoziției a fost realizat cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Text, imagine și voce: Cătălin D. Constantin

Editor video: Nicu Ilie

O producție: Editura Peter Pan ART pentru Institutul Cultural Român din Praga

Proiectul expoziției a fost co-finanțat de AFCN]