Soarele juca vesel pe un cer senin, senin, în mahalaua de lângă Gara de Nord, copiii abia de veniseră de la școală și câte unii umblau pe strada prăfuită alergând veseli. Ina, pe numele ei real Natalie, tocmai ce ajunsese de la școală însoțită de o vecină și, pentru că mama nu ieșise din bucătărie, mai zăbovi un pic în curte să admire florile îmbobocite. Mângâie cu mâinile-i mici trunchiul cireșului cu coroana maaaare pe crengile căruia apăruseră florile și mijiseră frunzele. În văzduh, păsărele ...

poveste bazatã pe o întamplare realã

cu dragoste, lui C. S.

Erau la mare de aproape zece zile, iar mamă-să începuse să i se plângă de la zi la zi că sunt strânși rău cu banii, așa că bine ar fi să mănânce mai puțin și să se zbenguie mai mult, el fiind bărbatul familiei. Parcă numai asta auzea, că nevoile soră-sii erau mult mai mari decât ale lui. Mai mică decât el cu zece ani, trebuia să lase ei din micile lui bucurii. Doar era “bărbatul" familiei. Taică-său plecase de multă vreme, a ...

De curând, adică anul ăsta, la început de aprilie, a apărut într-un format foarte îngrijit, cu coperți cașerate, printat pe hârtie dublu-cretat lucios și cu o grafică și ilustrații deosebite aparținând lui Khoren Hakobyan, cartea "Basme armenești de la Moș Suren".

Moș Suren, alias Suren Muradyan, educator, scriitor, dramaturg și poet, este autorul a peste o sută cincizeci de cărți, basmele, poveștile și poemele sale fiind răspândite pe tot teritoriul Armeniei și dincolo de granițele pământului ...

Un fel de perpetuum poeticum fără început și fără sfârșit

Vasile Baghiu

Prinsă în inserții suprarealiste și referințe culturale (de nișă sau în planul vizibilității, însă puse în context relativizant) asociate cu o priză la realitate de tip mizerabilist, detașat și chiar sceptic, poezia lui Adi G. Secară, așa cum o găsim în volumul Horodok, este vie pentru că scanează nu realitatea, nefiind acesta rostul poeziei, ci haloul dintre lucrurile realității. Este ceața după care bănuim exis ...

A fost odatã că niciodată…un câine vagabond. Blana neagră, strălucitoare și aspră, amintea de rădăcinile sale alsaciene. Trupul robust, nu foarte înalt, trăda de-acum rasa metisse, câine comunitar, sau vagabond cum s-ar spune prin părțile ținutului în care trăia. Ieșise din curte, așa cum îi era obiceiul, în fiecare dimineață, când stăpânul pleca la serviciu. La o jumătate de oră după plecarea acestuia, stăpâna urma să-i deschidă larg poarta și începea veșnica joacă cu prietenul său cel mai bun, ...

Probabil că nu va curge suficientă apă pe Dunăre câtă cerneală se va vărsa în a scrie despre timpurile moderne.

Crucea Sudului face parte din volumul de proză "Povestiri despre oameni obișnuiți" a lui Varujan Vosganian, apărută la Polirom în 2022. Prima povestire poartă numele "Crucea Sudului" și se referă la modul de oglindire a Crucii Sudului în Marea Tasmaniei, situată tooocmai la celălalt capăt al lumii.

Oamenii obișnuiți fac lucruri neobișnuite, mai ales dacă ești tânăr și viitorul ț ...

Când suntem copii, suntem ca niște pitici, când creștem însă, devenim Guliver în țara piticilor. Și nu mai știi care e dimensiunea reală a lumii înconjurătoare, cea de atunci? Sau cea de acum?

De la fereastra noastră, vedeam întregul oraș, întins în fața ochilor mei, până departe, la Castel, adeseori acoperit de fumul roșiatic al Combinatului Siderurgic din Hunedoara. La poalele castelului, Cerna curgea roșiatică precum un râu de cărămidă topită. De la fereastră, cocoțată pe un scăunel, să pot ...