OPTm
nr.crt.

Motto:

L'expérience de l'exil peut être une chance, à condition de vivre dans l'entre-deux : je suis moi et autre. – Julia Kristeva

Am avut bucuria tulburătoare să vizionez de două ori piesa Alexandrei Badea, EXIL, să organizez în ianuarie un dialog Teatru și Psihanaliză pe tema piesei EXIL, împreună cu creatoarea și, de asemenea, să particip la prima lansare a cărții EXIL (prima sa carte în română!), pe 9 februarie, la MNLR. Întâlnirea cu omul Alexandra Badea a fost revelatoare ...

Diminețile rostogolite prin ceață, dinspre linia orizontului alunecând lent spre țărm, cu soarele încă iluminând printre fâșii semitransparente de nori, erau tot ce își dorea acum. Pășea pe stabilopozi, cu pas săltat, sprinten, zgribulită, cu ochii mereu spre cer, nu spre muchiile dintre ei, știind bine că s-ar putea împiedica în orice secundă. Încă o entorsă sau fractură ți-ar mai trebui acum, nu te potolești niciodată!, auzea vocea mamei de cândva răsărind acum odată cu soarele palid, cețos, m ...

Acolo unde se-ntredeschid sensurile și se întrețes într-o matrice amplă, subtilă, exact acolo se joacă Radu Sergiu Ruba cu echilibrul instabil al formelor poetice, levitând deasupra lumilor, unele discrete, altele izbitoare, uneori visuri, alteori fantezii sau memorii, adeseori realități (interioare/exterioare, individuale/sociale) scrutate lucid, ironic, într-o ars ludica spectaculoasă.

Un cache-cache măiestrit dincolo (dincoace?) de cortina sumbră a cuvintelor, de lejeritatea aparentă a rost ...

Anestezia. Un singur poem (cdpl, 2022) nu este o carte. Este un documentar cultural, (po)etic, scris din necesitatea neîndurătoare a ființei de a transcende istoriile crude ale propriului spațiu și timp existențial, ale propriei țări, familii, ale unor experiențe in extremis inumane. Este poezie dincolo și dincoace de orice formă de transpoziție – din registrul etic, în cel estetic – a *dosarelor, anchetelor, arhivelor, scrisorilor, proceselor verbale, rapoartelor, filelor de declarați ...

Trebuie să intri cu mare grijă, cititorule, în "lăcașul puțin adâncit" al poemelor-inimă, expuse oniric, ca într-un muzeu al oceanografiei sufletești, de Angelica Stan, în volumul său recent apărut, exponate de artă brută (Casa de Editură Max Blecher) și trebuie să pășești subtil, cu mintea clară, lucidă, prin cele patru corpuri ale lui: una cu mediul, o vietate ca oricare alta, canarul de mină, în numele speciei.

Dacă explorezi lumea poetică, așa cum ești invitat, prin matca artei brute, o art ...

O femeie tânără, frumoasă dementă. Și zoofilă. Îl scoate din minți pe Joska, un puști care ucide cu satisfacție un animal pe care este gelos. Cum interpretați episodul în evoluția lui Joska?

Într-o matcă de viață și de moarte, marcată de abandon, de violențe suferite sau violențe la care este martor, violențe intra- și intergrupale asupra oricărei ființe vii (veverița, pasărea, copilul, femeia, bătrânul, evreii, caii șamd), de război și de crime asupra semenilor, imperativul uciderii pentr ...

Gaston Bachelard reproșa psihanalizei că se îndepărtează de însuși obiectul creației artistice, pentru a se cantona într-un domeniu prea uman și, prin asta, deloc specific artistului. Arta în sine nu este terapeutică, dar este evident că se poate insera într-un proces terapeutic. Din punct de vedere critic sau al publicului, indiferent că este vorba despre căutarea frumosului, a talentului, a tehnicii de interpretare/creație, de expresie, de comunicare, sublimare sau de substituție, avem de lu ...

spuse așa, pe-nserat, printre arțari și oleandri

durerile, spaimele și micile cruzimi

par obeliscuri decorative ale unei case vechi

de unde se aud, rar

șoapte, arpegii

câțiva pași la-ntâmplare

așa-mi povestiți și voi despre orașul acesta

minion și pestriț

prin care treceți în grabă

să nu vă prindă

să nu vă acapareze

liniștea lui stranie

amurgurile melancolice

și nici piațetele

cu mirosuri sufocante

din lumea lui nu po ...

 Nostalgia. Nostalgia este cea care definește spațiile minuscule, banalitatea lor tandră, familiaritatea plină de certitudini, firescul în care ne cufundăm visele, memoriile, iubirea, ne proiectăm "fanteziile și poveștile pe pereții camerei", dar și "teroarea fericirii", singurătatea, tristețea, căci "nu poate fi nimic mai trist/ decât imaginea mamei/ care încearcă să zâmbească/ după o zi teribil de grea".

Regăsim aceste frânturi de viață, cadre poetice, imagini decupate din realități palpabile ...

Scris sau vorbit, discursul melancolic, în literatură sau în psihanaliză, ne surprinde și ne cuprinde într-o pânză de umbre în care propriile obiecte și noi, ca subiecți sensibili, ne zbatem să supraviețuim fie și prin sublimare-sublim, fie și printr-un refuz (mai mult sau mai puțin conștient) al morții.

Ștefania Mihalache traversează cu delicatețe mersul pe sârmă între viață-moarte, prin durere, doliu și suferință, printre memorii vii și memorii împietrite, prin "Biblioteca de Lumină" a suflet ...

În eseul său, Ființa și neantul, Jean-Paul Sartre scria că, în structura ei primară, rușinea este o rușine față de cineva. "Mi-e rușine de ceea ce sunt. Rușinea realizează deci o relație intimă a mea cu mine: am descoperit prin rușine un aspect al ființei mele... Tocmai am făcut un gest stângaci sau vulgar: acest gest se lipește de mine, eu nu îl judec, nici nu îl blamez, îl vizez pur și simplu, îl realizez sub chipul pentru-sinelui. Dar iată că ridic, dintr-o dată, capul: cineva era acolo și ...

Cărțile Danielei Luca

Teritoriilor psihice

Adelina Pascale debutează editorial incandescent, în decembrie 2021, la Casa de Editură Max Blecher, volumul său, maki for 2, fiind de altfel the winner la concursul de debut în poezie, organizat de aceeași editură anul trecut.

Minione, fragile, luxuriante, ușor dulci, ușor picante, versurile-esențe din acest itinerar cinematopoetic sunt o adevărată provocare a simțurilor, declanșând mici explozii interioare, senzoriale, dionisiace aparen ...

Nimic mai spectaculos decât o carte-obiect avangardistă, cu tușă suprarealistă, care sparge clișeele și tiparele literare actuale și care, mai presus de toate, nu-și propune declamarea vreunui manifest poetic, ci devine unul, prin registrul conceptual și prin forță.

Cartea reconfigurează reprezentările de cuvânt și reprezentările de obiect, figurative, les mots et les images, magrittean cu-adevărat, într-un tandem grafico-poetic inedit: Ioana Miron și Răzvan Țupa.

"Dacă tac nu înseamnă ...

Nimic mai spectaculos decât o carte-obiect avangardistă, cu tușă suprarealistă, care sparge clișeele și tiparele literare actuale și care, mai presus de toate, nu-și propune declamarea vreunui manifest poetic, ci devine unul, prin registrul conceptual și prin forță.

Cartea reconfigurează reprezentările de cuvânt și reprezentările de obiect, figurative, les mots et les images, magrittean cu-adevărat, într-un tandem grafico-poetic inedit: Ioana Miron și Răzvan Țupa.

"Dacă tac nu înseamnă ...