În ultima zi de școală din al doilea an de gimnaziu am primit la premiu, așa cum se obișnuia și (încă!) se mai obișnuiește, câteva cărți. Una dintre ele, apărută în renumita pe atunci colecție "Lyceum" a Editurii Tineretului, avea scris pe copertă: Nicolae Bălcescu, "Românii supt Mihai-Voievod Viteazul". Mă intriga acel cuvânt, "supt", prin forma lui ciudată, căci nu aveam de unde să știu în vremea respectivă că este un arhaism fonetic. Cartea lui Bălcescu avea două volume, unite între ele cu o ...

București, februarie 1977. Din strada Mihai Eminescu, unde stau în gazdă la nr. 55, într-o casă cu etaj construită de un general în perioada interbelică, îmi iau magnetofonul Grundig și benzile cu muzică rock. Sunt student în anul III la Litere. E seară și mă îndrept grăbit spre Piața Romană, unde în blocul de pe bulevardul Magheru (colț cu strada Mendeleev) stă Anda. Anda e și ea studentă în anul III la Arhitectură și de aproape doi ani este nedespărțită de colegul meu Bogdan Negru-Dimitriu, ce ...

Dintre toate disciplinele, preferata mea la Facultatea de Litere din București era istoria literaturii române. În anul întâi, cursul din primul semestru îl ținea profesorul Ion Rotaru, care încerca prin spectaculozitatea expunerii sale să pășească pe urmele ilustrului G. Călinescu, unul dintre predecesorii lui la catedră. Adesea îi reușea, mai ales când venea vorba despre unele pasaje ușor picante scrise de cronicarii moldoveni, asupra cărora profesorul Ion Rotaru insista printr-o lectură expres ...

Am scos din bibliotecă, după foarte multă vreme, un dosar-plic A4 îngălbenit de trecerea anilor și de calitatea îndoielnică a cartonului. Pe coperta lui scrisesem demult: "Un capitol al vieții: Padina, 1 septembrie 1978 – 4 octombrie 1979". În această localitate, aflată în sudul județului Buzău și la margine de Bărăgan, venisem cu repartiție guvernamentală ca absolvent al Universității din București, în primul meu an de profesorat. Am rămas aici treisprezece luni și am predat limba română la cel ...

Domnule profesor Adrian Săvoiu, ce v-a determinat să deveniți profesor de limba și literatura română? Ați regretat vreodată, ați încercat alte profesii?

Nu mi-am pus niciodată întrebarea ce voi deveni în viață. Și iată de ce. Încă din copilărie am văzut mai tot timpul în jurul meu caiete și cărți, ziare și reviste, teze și lucrări de control, pentru că atât tata, cât și mama erau profesori. Pe tata îl vedeam mereu citind din autorii pe care îi preda la școală, iar mama lucra la matematic ...

În 1977, când eram student în anul IV la Facultatea de Litere, profesorul nostru Eugen Simion, care ținea cursul de "Istoria literaturii române contemporane", ne-a spus că la București trăiește un gânditor de talia lui Eliade și a lui Cioran. Numele lui: Petre Țuțea. În amfiteatrul "Odobescu" al facultății, ne-am uitat uimiți și întrebători unii spre alții. Petre Țuțea? Niciunul dintre noi, cei prezenți acolo, nici măcar nu auzise de acest nume!

Ideea că sunt contemporan cu un asemenea om și, m ...

Am fost foarte mândru în 1977, când eram student în anul IV la Facultatea de Litere din București, că mama mi-a cumpărat, cu echivalentul a trei salarii de-ale ei, o mașină de scris nou-nouță. Îmi aduc aminte cum am deschis-o prima oară: am apăsat cu sfială pe cele două cleme din lateral ale unei carcase negre care o proteja. Clemele au pocnit scurt și au eliberat capacul. L-am ridicat și apoi am scos din interior, ca pe o bijuterie, mașina de scris marca "Olivetti Studio 46". Am cercetat-o pe t ...