Las Cartea-Abia respir în autobuz

Apune soarele pe după blocuri

Căldura-i grea Iar dulcele abuz

Al teilor inițiază jocuri

Al ochilor cu geamănul subtil

Al mâinii patinând pe foaia asta

Al lămpilor cu magicul fitil

Ce dau s-anunțe Diva Nopții Casta

Înaintează-n ritm nespus de rar

Vehicolul cu ușile deschise

Îți scriu Sonetul Doamne E-un amnar

Descoperit de mine printre vise

Primește-l cu îmbrățișări de Mare

Și de Ocean Cu Shakespeare O lansare

12 iun ...

Vișinii-și scutură risipitori

Neaua-n

Grădină

Fructe oprite

Doar prin

Cămări ori prin

Cuiburi de

Ciori

Altă Dorință

Alte Ispite

Strângem sub

Pleoape

Să fim

Călători

Cu Păpădii

Spre

Țărmuri trudite

Grele de

Roade sau

Temători

Să mai rămânem

Acasă

Iubite

Poate-i mai bine

Și pân’ la

Nori

Nu-i nici o

Poartă

Ape

Sfințite

Spele

Privirile noast ...

O chiar și Roșia se-ascunde

În vrejuri grele grandioase

Miresme stenice profunde

Îi stau de pază de mătase

Culoarea ei te ispitește

Iar forma când rotundă când

Hm cardiacă provocând

Narcoticul îndemn trăiește

Sunt împreună derizorii

În comparație c-un gust

Cuceritor măreț în glorii

Te poartă miezul lor august

Eu sunt lectură de secunde

O chiar și Roșia se-ascunde ...

Popa Violeta

(Prop Cireșe)

Au trecut câteva zile de când am văzut propunerea săptămânii. Cum de n-am reușit să stau jos, să iau tocul, să scriu? N-am vrut? N-am putut?

Șocul a fost prea mare. Vederea lui Lotte m-a pleznit în frunte, cu mare durere: "Simț enorm și văz monstruos" părea să strige din toate încheieturile...Vorba lui Nenea Iancu mă împroșcase dintr-odată cu sângele cireșelor...

Am chemat atunci în ajutor o amintire: nebunia acelui cules de căpșune de prin anii ’90, cu ului ...

S-au trezit în zori. Au ziua-ntreagă înainte, n-o să le scape nimic din orașul în care au aterizat aseară. Puțin buimaci, totuși, înfulecă două croasante și-o cafea, să le țină bine de foame. Se îmbracă-n viteză, dar, "Stai", aruncă Andrei o privire pe fereastră: "E ud, a cam plouat și nori, o mie!" exclamă surd către sora lui, Alina. Ea-și încalță iute botinele scurte de cowboy, "Ha, aici am nimerit-o", iar el, oricum, n-are probleme. Zâmbesc fericiți. Părinții i-au trimis să vadă Orașul lumini ...

Multă minte îmi trebuie toamna. Rămân mereu în urmă cu pregătirea conservelor – suc de roșii, zacuscă, murături. Degeaba îmi atrage atenția mama în fiecare dimineață: "Du-te și ia odată gogoșarii ăia. Nu uita, cumpără usturoi românesc!" Și repetă – "românesc...", slăbind tonul. Știe că nu se găsește.

Azi am evadat. Oarecum. Pentru o oră – două. La îndemnul ei, firește. Să completăm numărul legumelor necesare etc. Dar și mânată de o tristețe incomensurabilă. S-a stins – deși nu voi crede asta pâ ...

De-un Fir cu toții atârnăm pe rând

Dar Ei Actorii sunt legați prin Fire

La Cerul înstelat ÎnChipuire

Fără sfârșit Și dincolo de Gând

Ba June Prim conspirativ ori Mire

Ba-Însângerat Amant Bufon oftând

Ori Prinț ce Mântuirea în Iubire

Își află când Destinul e mai blând

Domniță Vrăjitoare sau Femeie

Ingenuă perversă Grea cu Fii

Sau Piatră-n casă Poate Galatee

În Ipostaze Doamne-Atât de vii

Li-e dat să-ndure Cer mistuitor

Un Rug e ...

Bate mingea când nici nu te-aștepți și unde nici nu-ți trece prin cap c-ar mai fi vreun loc de fixat încă o poartă. Peretele din spatele casei noastre e totuși cel mai tentant pentru ghetele lui. Ce-i pasă că-i un zid de peste 65 de ani?! E-un puști al naibii de neastâmpărat. Îl cheamă Vlad. Învață bine și a primit de la părinți o bicicletă – o bijuterie, ce mai, are și sonerie cu pietre Swarovski, – dar a urcat în șa doar de vreo două ori, i-a strâmbat o spiță, s-a bosumflat și a dus-o în fundu ...

Sonete

Crăițe Canna Indica și Dalii

Bănci scunde Clasici Verde funerar

Am revenit Duminica-n orar

E Cișmigiul Septentrionalii

M-or bombăni că iar intru-n Fanar

Rimând fanfare fantezii Jăratic

E Sufletul de-a pururea fanatic

Ce-apleacă-n Sine praf înalt stelar

Dar Lui asemeni Trupul Viu Zănatic

Stă prins în chinga Soarelui-Altar

În miezul zilei ostenind hoinar

Se regăsește Resturi de Noptatic

Se-aprind și Respirarea cea mai pură

Adună Trup și Suflet înt ...

E-o coală albă? Albă. Refuză ancora memoriei, supliciul selecției, datoria de-a pune un punct pe i.

Și-atunci?! S-aprind un bețișor parfumat – că năvălesc țânțarii în valuri, peste căldura asta umedă, leneșă...

De prin vecini, un fir de fum tot mai gros – de unde foc de crengi uscate, acum, în toiul verii? – sare într-ajutor, și roiul agresiv începe să se-astâmpere. Fumul persistă, s-a iscat în mod sigur dintr-un foc de cârpe...

Tușesc. Beau puțină apă. Schimb pixul cu creionul. Desenez un bă ...

"La sauver"…gândul o-mpinge să se-aplece ne-ntârziat, să ridice castana lăsată-n clipa asta să cadă pe asfalt. Nu bate vântul, dar umezeala câtorva dimineți a șubrezit legătura dintre fruct și arbore. E început de octombrie. Castanul și-a pierdut o bună parte din rod. A quoi bon, les marrons? – cum pot să-ntreb așa ceva, când le ador? Pucioasa, Târgoviște, Ploiești, București, bulevarde întregi de castani generoși. Lampioane îndrăznețe, primăvara, alb cu roz subțire, sacru, înfoiat. Iluminări. ...