Valerica, cumătra noastră, cerșea de ani buni în față la Biserica Sfântu Gheorghe. Mică, pricăjită, cu ochii mari, negri, păr până pe la nivelul umerilor, față subțire, alungită, cu un ciuradel atârnat permanent de țâță – o țâță brună cu sfârcuri mari, rotunde –, dar și cu un zâmbet de star de cinema, Valerica cerșea cu sfială. Stătea, dacă vă mai amintiți, la intrarea Bisericii Sfântul Gheorghe, la "Orizont". Am rămas fascinat de hăpăiala bebelușului. "De ce stai aici?" Valerica, pe atunci doar ...

Azi pornim de la o imagine idilică și scriem despre relații, despre personajele din tablou, despre ce-i spune ea, ce-i spune el, despre ce-a fost înainte, despre ceea ce urmează. Despre legături. Despre tine. Despre ceea se se întâmplă în afara cadrului, despre acel lucru pe care ți-l revelează imaginea și care e doar al tău (un secret, o amintire, un gând…). Poate despre un personaj.

Armonie!?

Ileana Marin

Al naibii Francesco… a venit cu chitara la neisprăvitul ăla, i-a promis că ...

Ca și Bacovia, ZIDART a depășit deja zidurile Bacăului, iar oferta artiștilor contemporani are legătură cu o parte a creației marelui poet simbolist: culoarea. În fond, aceasta este, totodată, și diferența: o explozie de culori vii care-și propun și chiar reușesc de minune să lase tonurile gri doar ca simplă speculație metaforică. ZIDART este despre artă urbană, despre verticalizare, tinerețe și lumea de mâine. Vă propun un interviu cu Lucian Popa, fondator și manager ZIDART, 32 de ani, necăsă ...

fericit cel căruia îi poposește în sânge

după-amiaza la ceas de rusalii

strămoșul cel mai însetat cel mai flămând

cel care poate rătăcește și se hrănește

cu suflarea bourului de la poalele Carpaților

căci duhul lui e asemenea unui boncăluit de cerbi

a unui cântec de mierlă

a unui umblet de linx

fericit strămoșul care și-a amintit de mine

în după-amiaza sacră de Rusalii

și mi-a cântat în sânge melodia aceasta

pe care încerc să o transcriu cu urechea

lipită d ...

Inițial, începuse să sforăie ca un tractoraș. Unul din ăla micuț care începe, ușor-ușor, să urce pe miriște. Două minute mai târziu, era deja un T34 angajat deplin în bătălia de la Kursk.

Mi-am amintit de comparațiile astea astăzi, pe când îmi căzuse sub ochi, din aleatoriul netului, un fel de studiu despre sforăit – posibile cauze și remedii. Mi-am amintit cea mai sforăitoare întâmplare din viața mea!

S-a petrecut, cândva, demult, pe vremea când mergeam, vineri noaptea, la slujbele unei mănă ...

BUNĂ, SUNT MOARTEA. De fapt, o mesageră a ei. Sunt o Umbră. Umbra de teren, mai exact. Ca să știți, eu sunt prima care vin la voi. Într-un fel de inspecție. Preventivă. Mă uit, analizez, fac bilanțul și-l prezint mai departe. După aia mai trece un timp... mult, puțin, uite, asta chiar nu o știu... Oricum, când sunt trimisă, ajung cu un scop. Că, altfel, aș sta numa' pe garduri și aș hărăți câinii... Pe mine mă simțiți la colțul străzii când tot întoarceți capul după fantome. Nici seara nu vă dau ...

salt nestabilizat prin trapa toamnei

ieri l-au înmormântat pe tomescu marius

sigur nu s-a dat la știri pentru că tomescu marius

n-a murit în afganistan și nici nu a fost parlamentar de buftea

nimeni nu a știut că a fost comandantul meu de companie

și noi trebuia să câștigăm un război sau mai multe

tomescu marius era un tip al dracului așa ziceau soldații

chiar el îmi spunea așa suntem noi parașutiștii mici și ai dracului

deși eu aveam peste 1,80 îmi era ciudă că ...

Cu Marius Mircu am făcut cunoștință undeva prin primăvara anului 1990. Oricât ar părea de ciudat, lucrurile chiar așa s-au și întâmplat, chiar dacă pe vremea aceea era deja plecat în Israel de trei ani. O vreme, deși a stat la doi pași de mine, pe un raft, nici nu l-am băgat în seamă. A trecut ceva timp până am făcut cunoștință cu adevărat. Dar, înainte de alte considerații, mă întorc la primăvara lui ‘90…

Într-o bună zi, mă întâlnesc pe scara blocului cu un vecin. Unul pe care îl cultivam în m ...