Este o poziție la care aderă toți cei ce vor să-și facă o stare socială și conștientizează că numai prin corectitudine nu poți ajunge acolo unde îți dorești. Ceea ce este foarte trist. Această poziție, treptat, a căpătat diferite forme în diferite domenii. Fie că vorbim de știință, artă, ideologie sau puterea politică, toți vor să ne conformăm ușor unui trend, unui curent, unor directive, fără a ne gândi la ce consecințe ar putea avea pe termen lung. Poziția Ghiocelului atrage după sine o serie de polemici în ceea ce privește diferite aspecte din societatea (contemporană).

Acest tip de mentalitate s-a practicat de când lumea și pământul pentru că, altfel, nu poți supraviețui și nu poți înainta ca individ cu funcții. Ești dat frumos la spate, pentru ca alții să aibă câștig de cauză din atitudinea lor.

În ceea ce privește lumea literară, nimic nu este diferit. Cum tentaculele politicii se întind peste tot în sfera socială, fie ea română, franceză, americană sau altă nație, literatura este obligată să adopte poziții ideologice date de aparatul de stat. Premiile literare se dau pe criteriul efectului turmei sau al vânătorii de subiecte pur ideologice cu nuanțe subtile pro putere actuală, de oricare coloratură ar fi ea. În general, toți se supun unor ierarhii mult mai mari și mult mai greu de perceput și de acceptat. Un exemplu în acest sens este progresismul. Nu spun câți scriitori militează pe rețelele de socializare pentru diferite convingeri, chiar și cei studiați în facultățile de litere, filosofie sau, după caz, istorie ori socio-umane. Nu mai amintesc opinia publică dirijată de o mână de păpușar sau Big Brother-ul care te urmărește și atunci când vrei să fii sincer și tăios în literatura ta. Te simți ca un Winston Smith bântuit până la ultimul cuvințel așternut pe hârtie și scrii, rescrii, ștergi și modifici până îi place Marelui Ochi. Poziția Ghiocel se manifestă și la nivelul scriiturii personale. Oricât ai vrea să fii de sincer, te gândești la posibilele polemici și/sau scandaluri care ar putea apărea după publicare. Te gândești că vei fi socotit drept un paria. Așa că încerci să mai amortizezi textul tău să nu sară în aer chiar atât de rapid, poate, poate, este acceptat și trecut cu vederea. Cândva, oricum or să te bântuie ideile dintr-un moment al vieții puse pe tapetul tiparului.

Mă gândesc adeseori și la scriitorii ieșiți la vânătoare de subiecte pentru a sensibiliza publicul neinițiat. Război, crimă, foamete, copii abuzați, feminism, (post)colonialism, literatură LGBTQ+ etc. De-a lungul timpului, arta a avut parte de o serie de transformări dictate social. Unii dintre acești scriitori au profitat de anumite perioade istorice pentru a se afirma și pentru a încerca să-și pună amprenta într-un anumit domeniu artistic. Ei bine, aceștia au uitat că printre cele patru criterii ale supraviețuirii unei opere (tematic, estetic, al concordanțelor literare, al difuziunii) mai e testul timpului. Aici pică mulți.

Scriitori afiliați la diferite cenacluri literare sau organizații artistice ori de altă natură, au rămas sub auspiciile acestora, dar, între timp, unora li s-au rupt aripile fix după moarte, când n-a mai avut cine să-i susțină. Se vede și în ziua de azi. Cine este afiliat unei organizații, are parte de prestanță socială și de recunoaștere. Cine are talent, dar n-are spate, poate va avea noroc post-mortem, când se va găsi cineva să mai răsfoiască niște manuscrise. De fapt, s-a terminat și cu manuscrisele, că dacă, ți se strică telefonul sau laptopul, totul rămâne în containerul digitalizat și nimeni nu va mai putea descoperi vreodată "comorile" aruncate la coș.

Poziția Ghiocelului se manifestă prin conformarea (non)conformiștilor unui curent dirijat de sus. Impactul mentalitar este atât de puternic, încât te gândești de două ori înainte de a te apuca de o treabă literară. Și până la urnă renunți la idee, să nu ți-o iei în freză.

Și... mai sunt și premii literare. Ce mai înseamnă azi un premiu literar sau un concurs de creație? Un licean dacă are un premiu pentru copăcelul plantat în curte printr-un proiect implementat de școală, se crede mare poet. Premiile nu mai valorează nimic. Am ajuns la momentul actual într-o stare de nihilism, unde scara valorilor este dată peste cap. Premiile se dau între ei, barierele nu există, premiile sunt primite doar de categoria 40+. Te întrebi dacă e bine că scrii de la 20 de ani. Tot văd cărți ale unor scriitori maturi, însă, foarte puțini tineri se regăsesc pe copertele din librării. Dacă există tineri, sunt americani care scriu literatură Science Fiction. E o problemă și aici, piața de carte românească este invadată de traduceri ale tinerilor din alte țări. La noi publică cei susținuți și sfătuiți. Unii ajung în topuri instant, dar, când te uiți în CV, vezi că au publicate numai 2 sau 3 plachete.

Politica a influențat de-a lungul vremii multe alte domenii. Mai mult, a încercat să le și acapareze. Astfel, gafele unora au ajuns celebre. Atât de celebre încât se teoretizează concepte, se scriu cărți.