Un veteran al hip-hop-ului autohton, raku (insistă să îi fie scris numele fără majusculă) a marcat mai multe generații de ascultători, mai întâi ca membru al formației Morometzii, apoi cu formația Zale, iar de vreo două decenii încoace se bucură de o bogată carieră solo. Unul dintre cei mai importanți MC de rap din România, el completează, în opinia mea, "careul de ași" al acestui gen muzical, alături de Rimaru, Deceneu și Vexxatu’ Vexx a.k.a. Norzeatic. Pe cel mai recent material discografic al său, albumul Aici la noi (2020), a colaborat, printre alții, cu Connect-R, Tudor Sișu și Macanache.

Rapul, un fenomen deja studiat la nivel academic în universități din toată lumea, nu se bucură, din păcate, de acest statut și în România, deși are multe de oferit d.p.d.v. stilistic, politic și social. Totuși, raku este o punte între arta rapului, pe care o definește ca rhythm and poetry, și poezia convențională. Astfel, anul trecut, la invitația Facultății de Litere și Arte din Sibiu, el a ținut o prelegere despre rap și poezie. De asemenea, a "pus umărul" și la o anchetă literară marca Poesis Internațional, despre "Libertatea formelor fixe", alături de poeți consacrați precum Șerban Foarță, Octavian Soviany sau Ion Mureșan, dar și de colegii de breaslă Cedry2k și Norzeatic.

Este, în opinia multora, unul dintre cei mai lirici, dacă nu cel mai liric MC din rapul românesc. Cel mai recent album al său, Aici la noi (2020), adoptă aceeași direcție progresivă cu care și-a obișnuit fanii de-a lungul carierei: un sound alternativ cu influențe din alte sfere muzicale, sau cum o numește chiar el, "muzică hibridă". Prin urmare, nicio melodie nu se aseamănă cu alta din perspectiva instrumentației. Mai mult de atât, raku sfidează relativa rigiditate a prozodiei rapului – patru pătrimi încheiate cu snare (n.a. tobă mică), strofă standard alcătuită din șaisprezece versuri – și experimentează cu ritmul și tipurile de rimă, piesele sale devenind din ce în ce mai complexe din acest punct de vedere.

Majoritatea versurilor sale sunt clean – așadar, se poate și rap fără obscenități și, deși unii susțin că înjurăturile sunt cele care vând albume (i.e., B.U.G. Mafia, Paraziții), el pare că a descoperit rețeta pentru a atrage ascultătorii cu un text curat. La nivel lingvistic, raku folosește în versurile sale un limbaj variat și savuros, care denotă un vocabular bogat. Am identificat în lirica lui mai mulți termeni pe care nu i-am mai întâlnit la alți MC până în acel moment, și care contribuie la pitorescul muzicii sale: bace, caldarâm, ceată, ciorbă, chiaun, ciortan, copan, desagă, dușcă, gherțoi, ghiolban, năvod, nicovale, plită, răvaș, țeste, valah ș.a.m.d.

Cu toate că rapperii folosesc cele mai uzuale figuri de stil și nici nu pun preț pe etichetele teoretice, concentrându-se mai mult pe prozodie, raku deține o gamă stilistică variată, de la umilele epitete și enumerații, până la aliterații sau metafore complexe. Spre exemplu, în melodia Vremuri mai bune cu Praetor, raku spune "prognozez cu gândul la un călduros viitor". Într-un singur vers putem sesiza o împletitură de elemente stilistice, de la jocul de cuvinte prognozez-călduros și epitetul metaforic în inversiune călduros viitor, până la semnificația antitetică pe care o capătă versul prin asociere cu un altul: "fug la vot răcit cobză din pat, afară dând burniță".

Elocvent în acest context este și refrenul melodiei 10 D.G.T. a formației Raparta, cântat de raku: "Dacă te uiți în oglindă o să afli de ce ne / Judeci ascuns după zece degete – de ce te / Panichezi, când rime-auzi vezi secere / Letal lovim la nivel mental, să te sece repede". Putem observa cu ochiul liber complexitatea rimelor, modul în care ultimele trei cuvinte monosilabice ale unui vers rimează cu ultimele trei silabe sau mai mult ale ultimului cuvânt din următorul, și nu numai. Toate aceste mici experimente prozodice sunt încorporate în aliterații cu un efect stilistic "secerător", iar simbolistica este bogată, de la rimele transfigurate în secere, până la oglindă, un obiect cu numeroase semnificații, sau cele zece degete care sugerează ipocrizia "inculpatului".

Un artist aflat într-o continuă evoluție, raku este un exponent al unei culturi de sine stătătoare, cultura hip-hop, și reprezintă o altfel de poezie rostită pe muzică, încă nestudiată în amănunt în cercurile academice, fapt care inevitabil se va schimba, mai devreme sau mai târziu.