dezvăluire șocantă în care Alana Payne e protagonistă

azi i-am spus la ședință psiholoagei

că mi se pare că nu-mi mai iese natural

să scriu despre tine m-a felicitat dar nu

mi-a dat nicio steluță aurie ca la grădi

a început să râdă când m-am plâns că 

nici măcar cu un futai nu am rămas

în ritmul în care merg lucrurile

probabil nici volum de debut coerent

n-o să mai am de pe urma ta

și chiar vreau să-mi fac 

numărul și cu literatura 

(nu ca tine)

îmi doresc și puțin scandal

(era de ajuns că sunt femeie +

doamne ajută că există bărbați

pe care să-i înjuri 

până ți se formează vocea poetică)

refuz să fiu decorativă pe un mileu

refuz să mai fiu victima perfectă refuz să tac

refuz să fac jocul feministelor albe și heterosexuale

sunt naivă pentru că încă scriu

cu poza de poetă genială nu agăț nimic

nici pe scriitori nu-i impresionez

cu scrisul (între noi fie vorba

îmi doresc să vină la mine

să-mi spună că vor să scrie ca mine) 

ăia de vârsta mea nu mă interesează

ceilalți sunt luați

nu mai știu care mare poet  

spunea că în opera sa

sunt cel mult șapte poeme care 

îl reprezintă care spun tot 

ce trebuie să știi despre el și poezie

cine decide

care sunt acele șapte poeme 

oamenii sunt foarte subiectivi

și extrem de orgolioși – mai ales scriitorii –

fear not, Alana Payne

deja a apărut prima antologie de haiku-uri

scrisă de un soft – majoritatea sunt scrise 

de oameni dar există și câteva

scrise de maimuțele algoritmice 

faima va aparține softului Alana Payne 

în colaborare cu BoJack Horseman

 

500 Days of Alana. Or BoJack. Or maybe not

[39]

mă întorc de la înmormântarea 

celui mai bun prieten al tatălui meu

datorită lui nu am murit

de un șoc anafilactic

provocat de penicilină

el s-a curățat într-un an

și ceva după ce a primit

diagnosticul de sclerodermie

văd pentru prima dată

moartea nu avea ochii tăi

avea o piele foarte întinsă

și ceroasă care amenința

să se extindă pe pereți

pe mine pe toți ai băut

asta te face mai deschis

spre a provoca drame 

 

[66 – BoJack the Belle of the Ball]

va veni moartea

și va avea ochii regelui soare

după ce a fost decapitat

(altcineva preia ce vede el)

nimeni nu află că înainte

să-l salte gloata

umbla într-un palat

gol și strălucitor

(nici oglinzile 

n-au umplut versailles-ul)

când au dat buzna

regele s-a bucurat

 

[252]

va veni moartea

iadul purgatoriul raiul

vor arăta ca orașul

din care dante a fost trimis în exil

lumina îmi arde

ochii de cârtiță

seara piazzale michelangelo

pe ponte vecchio

se cântă wish you were here

 

tot vederi poștale cu Alana Payne și BoJack

1.

deschid ușa de la intrare – 

un cuptor încins

cu un bol de apă înăuntru

în care apar

câteva meduze

care se contopesc

și dau naștere unei

formațiuni granitice – 

o insulă în marea mediterană

2.

știu că mă plâng că nu mă fuți

în sardinia te iert

am transpira prea mult

și am muri deshidratați

3.

aici am învăța să ne mulțumim

cu puțin eu îmi aleg

plăcerea culinară și cea de a-mi

căuta plaje sălbatice pentru nudism

exhibiționist pentru bogații care 

vor priveliște cu natură semi-moartă 

tu să conduci pe lângă coastă și să dai

cu pliciul peste curu’ meu

4.

numai tu îmi stârnești imaginația pornografică

niște oculus la ochi când te saturi 

să mă vezi pe mine

să-ți pui un POV 

eu să mă ocup de pula ta gândindu-mă

că ești michael fassbender

mai ales în Shame la începutul filmului

5.

ai nevoie de fericire augmentată

biochimică eu mă chinui

să-mi conving creierul că mă pot mulțumi

cu zen budismul nu vreau pastile 

care să mă ajute 

am luat destule în perioada aia 

a copilăriei în care tu o

ardeai homosexual cu prietenii tăi

eu doar cu asistentele sadice și

nicidecum lesbiene

6.

data viitoare când ai oculus

la ochi o să apară javier bardem

ca anton chigurh o să dea cu banul

un omor din milă

e o soluție optimă pentru tine

 

Filmul vieții lui BoJack

ești invitat la masă

îi aduci flori Alanei Payne

(îi datorai de când au mușcat-o

câinii de coapsa stângă

pentru că se gândea la subiectul

primului text porno)

îți deschide Soția 2

aia pe care Alana

a iubit-o până a ajuns s-o urască 

ca la final să se mulțumească

să-i fie doar superioară

mai sunt invitate

și altele a căror viață

ai schimbat-o

în rău în bine

dar nici pe tine

nu te interesează

cine sunt celelalte fraiere

ești așezat la masă

Soția 2 își mănâncă 

mama moartă

Alana Payne are

o bucătărie întreagă

în care să-și gătească ce vrea

tu nu primești

decât fidelele

pliculețe cu spice

sărim peste șoul vieții

fiecăruia sărim peste

sensul vieții fiecăruia

sărim peste filosofia

fiecăruia știm că vă

interesează doar finalul cu artificii

Alana Payne și Soția 2

încă se ceartă care din ele

a fost mai geloasă

că nu le futeai

igrasie în colțul sufrageriei

picură apa din tavan un pârâiaș

își face loc prin cele patru

colțuri ale tavanului

o perdea de apă înconjoară

toți pereții sufrageriei

Alana Payne și Soția 2

sunt scuipate de apă 

afară din casă

liniștea și singurătatea

formează orizontul evenimentelor

în care ești absorbit

fără să-ți dai seama

"cum te simți

ca singularitate?"

este o întrebare

 

 

Alana Payne și coreografia violenței simbolice

apasă trăgaciul

ținta e fix în fața ta

cel care a încercat

să-ți intre în chiloți

și-ți purta aproape 40 de ani

va deveni un corp din silicon

prin care glonțul va trece

în slow-motion

din care va ieși suc de sfeclă roșie

petalele tale nu vor fi pătate

ca florile albe de câmp

din django unchained

(nu ți-a plăcut niciodată

coreografia sângelui la Tarantino)

 

500 Days of Alana. Or BoJack. Or maybe not

[444]

corpul nu păstrează

post-pornografia eului

cum ar fi dacă

lacrimile

alteori dezgustul

singurătatea mereu

 

Un poem fără Alana Payne

un câmp de lavandă

fără ea

un câmp de maci

fără ea

un câmp de aloe vera

fără ea

totul fără ea

nu aștepți decât

femeia goală

mergând în patru labe

prin fața oglinzii sparte