Note de subsol

Pretinzi că ai scrie ceva despre lumea modei

despre Anna Dello Russo de la Vogue Japan

toată în auriu

cu paparazzi scai după ea,

râsul ei în plină stradă: "Eleganza italiana!"

Despre ironia din destinele altora.

Despre gesticulația lor

nonșalantă scrii.

Despre tine, știi bine, nu e ce.

Ai 52 looking like 39 (ți-a zis tipa care te tunde)

Dacă ai crede asta, flatată

mai că te-ai suspecta de ageism.

Așa că acceptă: nu ai biografie.

Elimini orice idiosincrazii, orice flașnete.

Ai doar note de subsol

cu Nussbaum, cu Latour.

Clișee de amintiri blurate

ți se înghesuie printre obsesiile altora.

Știi în detaliu ce anume îl bântuie pe Alfred Lambert

al lui Franzen

Ți-e mai milă de fotoliul lui albastru

decât de genunchiul tău drept –

accidentul de la 5 ani, rana regulamentară,

îndemnul pionieresc "să te călești"

și un fragment, da, mult prea ajustat, de emoție, de adicție

care ar fi putut fi numai a ta

dacă ți-ai fi reclamat-o la timp.

Din toate nu rămâne decât

obiectul care îți seamănă

dar care nu te recunoaște.

Abia asta, da, e teribil de reconfortant.

Nici puritatea

Sunt zile serbede de vacanță

în care ațipesc pe cimentul alunecos de pe marginea bazinului,

până mă dezmeticesc apa se scurge toată,

în sifon stă blocată o lebădă de cauciuc,

are ochii mei,

nu o preocupă nici puritatea,

nici complexul de divă

nu o bântuie.

Ochii cu care mă fixează au perfecțiunea polimerilor,

le lipsește expresia, le prisosește mirosul de petrol.

Prezența ei mă încurajează să fac un salt

Ar fi un gest elocvent,

chiar dacă improbabil.

Cu ea în brațe intru în melodramă

ca în lupanare de cinism și de lene.

Știu de la McEwan (ba și de pe Netflix) că

micile melodrame se cer construite cu acribie

întocmai ca marile crime.

Așa că las amprente în nisipul întins

meticulos de jur împrejur

ca argumente pentru dezvoltarea intrigii.

Fiindcă fiecare bucată de materie își are avocații ei, îmi zic,

argumentele ei.

Chiar și o lebădă de cauciuc prinsă în sifonul de scurgere.

Și uite cum patosul demonstrației

se ascute,

uite cum zarea de plastic și de ciment

se purifică.

Strâng în pumn mascota de cauciuc

și îmi iau avânt

cât pentru un salt elocvent,

chiar dacă improbabil.

(din volumul în pregătire Trucuri urbane)