De la resturile de pui de pe masă

la perdelele trase lângă bibliotecă unde stau

fiolele și sfânta cruce de pe sticluța de Unicum

la fotoliul verde și banii de pe jos

printre șireturile dezlegate oja cojită de pe unghii

în sus pe mâna din pantaloni

și gura întredeschisă:

anii buni încinși pe o plită

s-au făcut scrum.

În acel an vecinul nostru a cumpărat și s-a fălit cu un lucru

potrivit pentru vara toridă

pe atunci vara era capul de tabel

iar eu nu aveam ce vreau să-ți zic acum

instrumentul acela al vecinului nostru era prilej de sărbătoare în comunitate

de un orizont mai larg oamenii poate nici n-au nevoie

am crezut că știai deja

dar era diferit să ți-o spun ca pe o anecdotă

ca-n martie în restaurant unde doamnele bătrâne serbau Ziua Femeii

frișca din farfuriile lor se îngăla cu citatele de pe pereți

de la o vârstă fragedă mi-am dozat secretele

nu mai puteai sta mult

eu n-ar fi trebuit să fiu deloc aici

tu chiar dac-ar fi fost altcineva în fața ta n-ai fi putut sta mult, nu?

te poți descurca mai ușor cu refuzul

și-n coincidențe oricum nu crezi

eu sunt altă plămadă: din cea care necesită derularea

în avans a oricărei emoții

grijă constantă și coduri intime

și capacitatea de teleportare la celălalt capăt al răstimpului

pe care-l poți tu petrece aici.

Și atunci nici n-aș avea de ce să-ți spun ce vreau să-ți spun.

Cățelul unei bătrâne de la cealaltă masă are capul fostului ei iubit.

Asta-i ce numesc eu bună sincronizare

de dragul anilor buni.