11 ianuarie 2021

Care continuitate care drum

E doar frig și noapte și între soluție și non-soluție

E o alegere

înainte inventai probleme

acum lucrezi cu ele ca un operator fidel angajatorului

Pentru că i-a oferit o altă slujbă în care suferința îl face extraordinar

 

Ești angajata perfectă

nu tu casă nu tu bărbat nu tu copil să nu cumva

Să te audă rostind cuvântul care începe cu F

că îți dorești că ai de gând

 

dacă te-ar vedea

sculptorul și-ar săruta dalta

când ar auzi că ai ajuns să zbori

și nu mai folosești metroul doar telegondole micuțe

între serviciu și casele în care nici nu mai intri

te odihnești pe acoperișuri

dar ei știu că ai ajuns și pentru tine

au decongelat cartofi așa se face

Când vrei să ai o F decongelezi lucruri

Și începi să îndepărtezi meduzele de pe corp

 

Și dacă ai coborî și te-ai așeza la masă

poate cineva te-ar vedea și ți-ar face loc să te așezi și să urli în timp ce aștepți să vezi

Ce film vor alege astăzi pe Netflix

îți vor arunca o cârpă să îți acoperi ochii

Pentru că ei vor o F și pentru asta au decongelat ovule geriatrice

dar nu contează

 

îți vei acoperi ochii

și sculptorul va răsuci dalta

 

vei ajunge înapoi lângă fata în al cărei picior mușchii au murit

dar ea nu și așa

O vei ajuta să meargă și va merge

 

Care continuitate care drum

În curând se va face dimineață

te vei pierde printre corporatiștii

 

Ești angajata perfectă și oricum

dacă ai vrea să începi să te gândești (în secret) la o F

Cu cine și de ce și ce să reproduci

pe cine să hrănești cu Danonino

 

ce alb e mai alb

decât ăsta pe care sângele se face mov și vorbește

30 octombrie 2020

Ia o gură mare de aer din tot

Vei respira la sfârșit în numele tuturor secundelor

numărate în pungi de hârtie

îți vei aminti

 

Foarte puțin din ei e și în tine

neputința lor nu este și a ta

Tu ești ca statuia păgână făcută dintr-un oțel care arde când e atins

te fărâmițezi din ce în ce mai tare

ca o pâine din care s-a tăiat prost

 

ce părere are lemnul de toată împotrivirea ta

Îți va răspunde tot timpul zâmbindu-ți prin cuie

În timp ce vei trage de mâinile tale ca de două praștii

vei privi vitraliile

și le vei sparge

în apropierea garajului în care cineva a inventat moartea

și ai început să izbești scaunele de pământ să dărâmi dulapurile

 

Mică prea mică tot timpul pentru marele drum

care se desfășoară în față ca un ghem de lână

Pe care cineva l-a pregătit pentru tine și apoi a murit

lăsându-te singură

 

Și ai început să derutezi toate antenele parabolice

cu toate urletele tale cu toate formele de revoltă

 

cine va face dreptate nedreptății

cândva vei uita cuvântul dreptate

 

vei intra în corpul tău ca într-un cort de triaj

unde toate constantele îți vor fi măsurate

și apoi se va decide dacă vei fi primită sau nu

 

ia o gură mare de aer din tot

în curând vei zâmbi

și te vei întreba trecând prin față oglinzii cine zâmbește

 

când balonul roșu în formă de pumn îți va zbura din piept

și te va lăsa goală ca pe un templu

în care vulturii se adună noapte de noapte

și își curăță ciocurile de sânge

rostogolind o statuie păgână de la unul la altul

Cristina Drăghici