Unii primesc o viață întreagă

Pentru a-l țese pe împreună în tivul cămășii lui împreună.

Nouă ni s-au dat trei zile

Lungi și late

Adânci și înalte. 

Pe prima am petrecut-o cu morții,

Pe a doua, cu viii,

Îmbrățișând cast dragostea ce-ar fi putut să fie.

Dar nu ne-am permis luxul ăsta,

Aveam doar o iubire de iubit și timpul era limitat, după cum se știe.

În a treia am plecat să împăcăm

morții cu viii,

În călătorie.

Orice minune ține trei zile,

A noastră doar una: prima.

Te-aș

Te-aș ține trează toată noaptea,

toate nopțile noastre (atât de puține),

Povestindu-mă ție cu buricele degetelor,

Dar știu că n-ai mai dormit de o mică veșnicie,

așa că mă rog să te pot înveli într-un somn adânc,

Ca după o dragoste nebună, (în fapt) neîntâmplată.

Te-aș ține vie toată viața,

toate viețile noastre (atât de puține),

Povestindu-te mie cu toate vârstele tale tăinuite în scara-melc din ombilic,

Dar știu că n-ai mai trăit de o mică veșnicie, așa că mă rog să te pot înveșmânta într-o zi de viu, de vie,

Ca după o moarte nebună, (încă) neîntâmplată.

Te-aș ține înviată toată viața de-apoi,

toate viețile noastre de-apoi (atât de puține),

Povestindu-ne Lui ca despre o cruce spartă, 

găsită-ntr-un țintirim de țară, 

Piatra de căpătâi a unei necunoscute,

Nimeni alta decât dragostea noastră.

Dar știu că iubirile adevărate n-au înviat decât crucificate,

A fost Unul înaintea noastră Care a dat semnalul.

Pipa bunicului

Pe peretele scorojit al bisericii,

dracul își fumează tacticos luleaua

până la sfârșitul lumii.

Mă străbate dintr-un capăt în altul al ființei

gândul că azi nu te-am fumat,

că pipa bunicului s-a rătăcit printre alte instrumente de făcut rotocoale din vise.

Și dacă azi e ultima zi (sau prima, că ele-s tot una),

iar eu n-am apucat să te pufăi și să te respir până la os, până la clavicula dulce,

din care curge viața

până la sfârșitul lumii?