Revistă print și online

Trei zile

Unii primesc o viață întreagă

Pentru a-l țese pe împreună în tivul cămășii lui împreună.

Nouă ni s-au dat trei zile

Lungi și late

Adânci și înalte. 

Pe prima am petrecut-o cu morții,

Pe a doua, cu viii,

Îmbrățișând cast dragostea ce-ar fi putut să fie.

Dar nu ne-am permis luxul ăsta,

Aveam doar o iubire de iubit și timpul era limitat, după cum se știe.

În a treia am plecat să împăcăm

morții cu viii,

În călătorie.

Orice minune ține trei zile,

A noastră doar una: prima.

Te-aș

Te-aș ține trează toată noaptea,

toate nopțile noastre (atât de puține),

Povestindu-mă ție cu buricele degetelor,

Dar știu că n-ai mai dormit de o mică veșnicie,

așa că mă rog să te pot înveli într-un somn adânc,

Ca după o dragoste nebună, (în fapt) neîntâmplată.

Te-aș ține vie toată viața,

toate viețile noastre (atât de puține),

Povestindu-te mie cu toate vârstele tale tăinuite în scara-melc din ombilic,

Dar știu că n-ai mai trăit de o mică veșnicie, așa că mă rog să te pot înveșmânta într-o zi de viu, de vie,

Ca după o moarte nebună, (încă) neîntâmplată.

Te-aș ține înviată toată viața de-apoi,

toate viețile noastre de-apoi (atât de puține),

Povestindu-ne Lui ca despre o cruce spartă, 

găsită-ntr-un țintirim de țară, 

Piatra de căpătâi a unei necunoscute,

Nimeni alta decât dragostea noastră.

Dar știu că iubirile adevărate n-au înviat decât crucificate,

A fost Unul înaintea noastră Care a dat semnalul.

Pipa bunicului

Pe peretele scorojit al bisericii,

dracul își fumează tacticos luleaua

până la sfârșitul lumii.

Mă străbate dintr-un capăt în altul al ființei

gândul că azi nu te-am fumat,

că pipa bunicului s-a rătăcit printre alte instrumente de făcut rotocoale din vise.

Și dacă azi e ultima zi (sau prima, că ele-s tot una),

iar eu n-am apucat să te pufăi și să te respir până la os, până la clavicula dulce,

din care curge viața

până la sfârșitul lumii?

Cristina BOGDAN

Este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din București și scriitoare. Specialistă în istoria mentalităților și antropologie culturală, cu un doctorat în filologie, face parte din numeroase organizații academice internaționale. A publicat studii și cărți, cea mai cunoscută fiind "Moartea și lumea românească premodernă: discursuri întretăiate" (2016), volum nominalizat la Premiile "Observator cultural" pentru cea mai bună carte de eseuri a anului 2016. A prezidat mai multe evenimente internaționale, printre care și cel de-al XIX-lea Congres dedicat studiilor despre dansurile macabre și macabru în artă (2021). Cristina Bogdan a fost decanul Facultății de Litere a Universității din București și este redactor la revista Ficțiunea.

în același număr