Și sunt doar un chiriaș

Nu îmi iese. Nu îmi iese și gata. Arunc la coș întruna foi mototolite. Nici nu știu cât timp a trecut. În camera de la etajul 5 nu există, nu a existat vreun ceas. De ce să mânjesc acești pereți, acest aer, cu treceri nejustificate ale orelor... Oricum, pereții sunt bătrâni, ursuzi, cu urechile pline cu clei întărit. De abia mă mai înțeleg cu ei. E mai greu decât înainte. Și sunt doar un chiriaș.

E totuși târziu,

În depărtare, pe autostradă,

Luminile farurilor sunt tot niște furnici

Agitate.

De pe lună cad fire de tencuială.

Câteva stele au siguranțele arse.

În mine, nervii bat cu pumnii în timpane,

Ca niște africani la vreo sărbătoare de a lor,

Bătând cu pumnii în tobe vechi.

***

E timpul să fac ceva,
măcar un gest de sprijin,
să ies din această stare agitată
ca dintr-o cameră
în care oxigenul frige,

să mă despart
de obișnuințe
care la temperaturi înalte,
scot zgomote
de coajă crăpată direct
între cerul gurii și limbă,

E timpul pentru o gură de aer,
din același respirat mii de ani
în sens invers.

E timpul să facem cunoștință
ca și cum s-ar întâlni,
stranie coincidență,
doi oameni
ce în locul oaselor
au o conductă de întuneric.

E timpul să mai dăm
timpului răgaz,
să ne ascultăm unul altuia
tâmplele,
să auzim la un moment dat
mișcarea ruginită a mării,
să ieșim odată
din această cameră
Unde oxigenul
a devenit
un ritual de incinerare.

Savu Popa

În prezent, profesor de Limba și literatura română.

A debutat cu poezie, în anul 2004, în revista Euphorion, din Sibiu. Debutul în volum s-a produs în anul 2017, cu volumul Ipostaze, Editura Paralela 45, din Pitești, iar în 2018 publică al doilea volum de versuri, la editura Cartea Românească, intitulat Noaptea mea de insomnie.

A publicat poezii și proze scurte în revistele: Euphorion, O mie de semne, Literomania, România literară, Familia, Ateneu, Zona nouă, Revista Cenaclului de la Păltiniș, Lumină lină, Qpoem, Algoritm literar, Sintagme literare, Banchetul, Prăvălia culturală, Discobolul. Apariții electronice pe site-urile Qpoem, Qproză și Egophobia, tot cu poeme.

Pentru că în 2020, avem active generații care au publicat poezie în anii ’60, ’70, ’80, ’90, 2000, 2010 și care continuă să publice în cărți și în reviste (pe hârtie sau online). Adunăm momente actuale ale acestor generații și le transformăm în file de Grand Slam Poetic.