arcanele tăcerii inimile noastre și durerea fantomă a celor adormiți.

nu în răspuns ai căutat pacea. e doar respirația eșecului din ceafa mamei abandonate, din jocul copiilor de noapte, din gestul actorului fascinat de regie, din sănătatea asta incomodă în care râdem ca proștii.

cine vs. cui. creier degenerat în care limbajul se rescrie.

inima ta e un cronotop al inimii mele.

mirosuri de trup devorându-se între ele și perfecțiunea unei vocale în miezul memoriei. ești arhiva propriei plăceri, copilul-lup care visa piramide.

ne-am ales cu docilitatea suprafețelor, strivește-mă. dezarticulat. digresionist. parafrazat. cacofonic. dodecafonic. cu monstruozitate. cu tăcere. cu toane. cu milă. cu inocența unui dezacord. punct. acum râsul ăsta inert ca un ochi de pește.

bravo, universul ți-a reușit. piesele și-au găsit locul. noi ni l-am inventat.

de ce să îngheți, iepure de câmp? de ce în toamna asta

ai văzut strălucirea, ai oftat de plăcere. a fost seară și a fost dimineață. și a fost seară și a fost bine. frica s-a strâns. caută părul fetițelor în care se cuibăresc animale mărunt

te-ai înfiorat. reacția organică ți-a luat muțenia prin surprindere. sau poate sunt urmele degetelor ce încă vibrează pe o piele imaginară. undeva pe interior,

căptușeala rece a unei inimi

în care o barcă naufragiază.