Revistă print și online

Tatiana GROSU: Un ciob de oglindă sub piele

Mircea Dan DUȚĂ

Poeme în timpul programului

Nr. 76 / 9 august, 2021

 

a dream of a hill

De pe buzele tale

se preling picături de lapte

albe

în fața gurii mele

la o distanță aproape interzisă.

Ne ținem de mână

și ne rugăm

să nu se cutremure vârful muntelui

de sub picioarele noastre,

dintre degetele noastre.

CT cetate

Mâncăm toate merele,

iar la sfârșit ne vom mângâia burțile

cu ochii în cer,

cu ochii sub pleoape.

Viața este frumoasă, și ca să nu o ratezi ia-ți un Smartphone

Ce bine e că ai gadgeturi

Acestea îți sunt sufletele fără de care ți se taie suflarea

Aceasta este viața pe care ai ales-o

Așa dorești să trăiești

Și nu te interesează mocirla de pe tălpile tale de mulți ani

La mulți ani,

Ai un telefon nou

Și bonusuri, jocuri de care vrei și prostii de tot felul

Ți-ai îndeplinit dorința

Acum poți să fii fericit cu adevărat

Pentru că lucrurile mărunte și mari contează

Pentru ele trăiești

Pentru ele, pentru electricitate, pentru plățile comunale

Șuncă și cartofi prăjiți

Dar ce bine e că avem telefoane

Acolo găsești tot ce-ți dorești

Feluri de mâncare cum nu ai mai văzut și nici n-ai să-ți permiți degrabă

Pentru că trebuie să-ți cumperi device-uri Smart

Că acestea cu adevărat contează

Cu cât mai noi cu atât mai bine

Ce te interesează pe tine ce îți face iubita, soția, copiii

Daca tu ai o lume mai frumoasă și mai interesantă

Și ei tot

Că le-ai luat telefoane și nu au dreptul să-ți facă reproșuri

Nu au dreptul la nimic

Nu am dreptul la nimic

Locul perfect pentru muncă este

În fund în fotoliu în fața calculatorului toată ziua până în noapte

Locul perfect pentru odihnă

În fund în fotoliu până dimineața

Ce viața mai trăim împreună, plină de noutăți

De pe portalurile de știri

Care mai de care

Ce contează când totul e atât de minunat

Viața este frumoasă

Și ca să nu o ratezi

Ia-ți un Smartphone nou

De ultimă generație, ca și tine

De ultimă generație.

Degenerație

La mulți ani!

Prima zi fără tata

Eu nu țin minte cum a fost prima zi...

Eu nu știu nici măcar de când ar fi trebuit să încep să număr.

Două zile lungit într-o cutie de lemn

În camera unde nu a mai locuit nimeni de atunci,

Apoi în ziua a treia i-au pus capacul

Și am rămas singure

În mijlocul iernii

Fără tata.

libelula albastră

un ciob de oglindă sub piele,

pe umărul meu stâng

venele

ca țevile în subsoluri.

sirena

iarăși ca o chemare la tine.

amintirea despre

cei îngenunchiați și cei drepți

din fața mașinilor roșii,

drumurile necunoscute,

ochii plânși,

o grămadă de pietre și cenușă în spate

deasupra capului -

o libelulă albastră.


Tatiana Grosu

Mircea Dan DUȚĂ

Poet, filmolog și traducător, autor de expresie cehă. A publicat trei volume de poezie (două la Praga și unul la București), volume și articole de specialitate (teoria și istoria filmului, analiză literară), numeroase traduceri, cu focus pe poezia și teatrul contemporan din Cehia, Slovacia, Polonia și Bulgaria. Creația sa este tradusă și publicată în peste 15 țări, fiind prezentă în prestigioase reviste și antologii internaționale. Membru al PEN Club-urilor Cehia și România. Produce și moderează evenimente culturale în Cehia, Slovacia și România, colaborează cu mai multe reviste de cultură și festivaluri din Europa, America și Asia.

în același număr