Groapa Marianelor

Pe fundul mării ăsteia am îngropat

toate amintirile mele despre mama.

Când ai plecat,

ai șters cu mâneca flanelei

cele mai frumoase cuvinte despre pescăruși,

așa cum un copil din Myanmar

și-ar fi șters mucii ajunși pe buze,

dacă n-ar fi fost atât de sincer încât

să umble-n pielea goală.

Singurătatea are gunoi sub tălpi,

iar mama e acum o rană adâncă.

O, da, e

Mama ta m-a așezat la masă

și mi-a dat să mănânc pipote fierte-n vin

Apoi mi-a vorbit despre Nero

și eu mi-am imaginat cum

ar fi incendiat bucătăria

să știe că eu sunt femeia aceea care

dansează desculță pe stradă și doarme

dezbrăcată în fân

Am dormit apoi în camera din care-mi zâmbeai

în șpilhozen tricotat

ținând în mână un buchet de mireasă

deși lăsai încă de pe atunci

să ți se intuiască

bărbăția

dincolo de țesătura bleu

bob de orez

În rama tabloului

stă prins într-o fantă atemporală

moțul tăiat împletit

cu panglici din mătase colorată

pe divan sunt aliniate mașinuțele

indienii și păpușa blondă

pe care ți-ai ales-o singur din vitrină

când ai împlinit 5 ani

Acum studiezi fizică cuantică

asculți Lola Marsh și bibelourile din sufragerie

nu-s altceva decât

telenovele de porțelan

Parmezan pentru vise

Sorbim adevăr din găoci de ouă

Gălbenușul soarelui ni se scurge pe gât

iar noi ne lingem nesățioși pe buze

cu limba plină de prejudecăți

În mașina de spălat se învârt

câteva stări incerte murdărite de speranță

Privim prin hublou și ne pare că suntem

într-un avion plin de vorbe volante

În plic implic dureri neconținute

Joncțiuni duplicitare și muștar.

Voyeur

Acolo unde se zăreau munții

acum se ridică macarale și blocuri

Orizontul nu mai e de mult o linie dreaptă

care confirmă decesul

Până la el sunt copaci înfloriți,

un liceu tehnic și clădiri în construcție

În plan apropiat,

Un cămin de nefamiliști care, între timp,

și-au făcut familii și l-au abandonat

De la ferestrele lui sparte zâmbește singurătatea

Ca o fetiță râzgâiată cu o mie de fețe

Cum nu cred în moarte,

îmi doresc să o îmbrățișez și să demarez procedura de adopție.

Tatăl nostru

Absența mâinii tale

pulsează la încheietura dintre spațiu și timp

În certificatul de naștere

norii presează linia care ține loc de

Numele Tatălui.

O ultimă amintire:

un tub de untură de pește, câteva bucățele de anafură și o cană

cu vin ciobită de soare.

Îți adulmec pașii:

miros de lapte, mere coapte și iertare.

Alzheimer

Când nu mi-am mai recunoscut papucii,

lucram în tura de noapte

la o fabrică de pufuleți.

Ziua mângâiam pisica și scriam poezii.

Pe lângă pufuleți,

ne hrăneam amândoi cu iluzii

care luau ființă în țeava de pix

a copilului din blocul de vizavi.

Ploaia o iscase tot el,

când a descoperit țeava de cornete

și a luat la țintă norii.

Ar fi găsit o soluție și pentru curcubeu,

dar maică-sa l-a strigat la masă și a uitat fereastra deschisă.

Dana Ștefan