am băut 

pe cerul gol 

în timp ce femeia învelită în celofan 

se derula pe sine 

dezordinea de dimineață 

un deget pe rană 

seri zimțuite 

cine sînt ei să-mi spună 

"n-ai să exiști 

într-o ramă"

silă 

da, silă 

și poemul care escaladează 

întunericul 

***

mă trag în jos 

toate mîinile alea 

ele cred că vreau să scap 

mă ajută în sens invers 

dar eu chiar nu mă împotrivesc 

mîinile alea calde 

ca niște guri 

doar că nu 

mușcă 

nu am nici o idee 

și voi începe să plîng 

trebuie să asigur aparențele 

unei sănătoase vieți 

emoționale 

cobor pe funia celor mai nerușinate dorințe 

am văzut femeia 

colaterală 

mestec razele soarelui 

carnea grasă îmi umple 

viața 

pereții ascund țevi, 

țevile ne ascund opusul vitejiilor 

nimeni nu vrea să fie obscur 

și totul e la persoana întîi 

inclusiv minutul 

de reculegere 

***

în ceva cred 

dar nu în ceva frumos 

aproape nimeni 

nu vrea să fie 

unde este 

sfîrșituri 

nu neapărat profunde 

încep să am sentimente 

mă întorc spre mine 

colosal de încet 

mă comprim 

ca o stea 

neutronică 

știu, sînt doar moloz 

totul e strălucitor 

de banal 

luna îmi suge 

măduva spinării 

(din volumul Forme de apus, în curs de apariție)

Mihai IGNAT, poet și dramaturg de succes, se prezintă astfel:

La 33 de ani am scris cea mai de succes carte de poezie a mea: Klein spuse. A fost singura mea carte pusă în circulație fără coperte, fără ISBN și fără rușine. 
Tot la 33 de ani am câștigat concursul de poezie erotică al revistei "Vatra" de la Târgu Mureș, obținând titlul de Amantul anului 2000. Rezultatul: am trezit interesul unui proxenet din Brașov. 

http://www.mihaiignat.ro

ARGUMENT: Pentru că în 2020, avem active generații care au publicat poezie în anii ’60, ’70, ’80, ’90, 2000, 2010 și care continuă să publice în cărți și în reviste (pe hârtie sau online). Adunăm momente actuale ale acestor generații și le transformăm în file de Grand Slam Poetic.