Despre sine

Timeea are impulsivitatea unui vulcan gata-gata să erupă și să arunce lavă la mii de kilometri depărtare, chiar și pe acele pietre care nu se află în apropierea sa. Dar când contextul nu o constrânge să erupă, ea poate avea și blândețea unui iepuraș. Timeea despre autoare: se contrazice pe sine (de cele mai multe ori joacă și rolul de arbitru indecis), își hrănește sufletul cu soare și zumzetul gâzelor de primăvară, se încarcă adesea numai cu energia cuvintelor - îi este suficient - și scrie oriunde. În sufragerie, la școală, la bucătărie, în laboratorul de fizică, în autobuzul care o duce la liceu, în trenul metropolitan încă inexistent în orașul ei, în amintire, în realitate și în vis.

Ne cunoaștem de când aveam aproape șapte ani și

puțin foarte puțin nu știu cât

cântam balade la

geamul spart al unei case părăsite

ca să audă iarba și să

ne încununeze

ca pe regina aia

elisabeta nu știu cum cu o

coroană din aur sau nu mai știu cu ce

că n-am fost acolo da´ și

dacă eram

tot nu mă uitam

la ea numai la frunzele de nu-mă-uita

furam cireșele din copacul vecinului vecinului tatălui meu

la ora zece vedeam cum soarele cade în cap

vindeam lunii ponturi cum se câștigă

la bingo în

dragoste

la ora nouă și trei sferturi

orologiul bate de iubire și

vin oamenii de la muncă și

ne prind goi și

ne văd în roșu și în galben și în negru și

degeaba era pe gratis

***

calul lui

harap-alb gonește și

el țipă ca

o domniță cu

părul până în călcâie

și rochia până la genunchi

căci spânul aleargă printre casele oamenilor

oferă cărbuni copiilor nevoiași se

strâmbă la bolnavi se

plimbă în susul și-n josul străzii

și intră pe geam și deschide ușa să

aerisească toată casa

iese prin horn ascultând cu ochii și văzând cu urechile

faptele rele ca să-i

răsplătească pe copii cu câte o lovitură de joardă

poetul e uluit

versurile dansează tango traversează în

tandem trecerea de pietoni de la

colțul purgatorului dintre carul mic și carul mare

De-am fi luați de crivăț captivi între gratiile timpului

ca în temnița aia cu

nume ciudat

ca dorothy gale cu totto chiar cu

totto chiar cu totto în

în tărâmul de basm sau ca în

albă-ca-zăpada sau nu

mai știu ce basm era

și chiar dacă

mi-aș aduce aminte nu l-aș mai putea numi

m-a oripilat cu

cu soarele care răsare de la vest la est cu

oamenii de zăpadă care fac oameni cu

oasele de la dinozauri ăștia își

imaginează că au murit iar

dacă nu este așa poate s-au

îmbrăcat în rochii și smochinguri să

meargă la o nuntă în paleolitc

și și

dacă am fi privit înțepați dar cu coada ochiului către

adulții din curtea inimii vecinului

ei stau într-un

colț îi uimesc

arterele din jur sunt

oameni de afaceri și se gândesc să

investească sau

sau chiar să

dărâme ceva nu știu nici ei nu știm nici noi nu știu nici ei

sau sunt

avocați și caută oameni să îi apere sau

sau sunt polițiști și caută oameni să îi aresteze

sau sunt medici și verifică dacă sunt

sănătoase arterele sau ce o mai avea inima pe acolo

și dacă mai suntem copii să alergăm după înghețată

la colțul străzii acolo era la singura prăvălie din oraș

și dacă ne scufundăm în fum de țigară pe

pe leagănul din curtea din spate

și ne descotorosim de scrum ca

timpul de oameni

În parc o bancă și heleșteul din spatele palmelor

ele îmi țin inima în brațe și

își mișcă degetele în sus și în jos pe

coama ei așa cum sora mai mică

trece degetele prin părul

încâlcit de suferință

al surorii mai mari

și cu lacrimile mele îmi ud mormântul

și cu lacrimile tale mă curăț

ca să trec curat acolo unde nu mai simt nimic

citesc horoscopul de dimineață ca să

știu cât timp să îmi las inima să mai

fugă până la tine

cu ochii tăi mă privesc

cu ochii mei se stinge lumina

Timeea Ivan a atras demult atenția asupra sa printr-un talent veritabil și o sensibilitate de o factură extrem de personală. Sintagmele cel mai des invocate cu privire la creația sa erau până nu demult potențial enorm și promisiune certă. Însă pe parcursul ultimului an, de când autoarea a devenit deosebit de exigentă cu ea însăși, acest potențial s-a cristalizat deja în artă poetică veritabilă și într-un stil personal de o forță și originalitate aparte. Evoluția neașteptat de dinamică de la un talent promițător la o autoare capabilă a-și defini și cizela încontinuu un stil personal, inconfundabil, de a-și croi cu tenacitatea, curajul și talentul specifice, dar și în spiritul deja amintit al refuzului oricărei forme de compromis în materie de calitate artistică, a unui drum numai al său prin peisajul deosebit de accidentat al literaturii române contemporane m-au determinat să îi adresez invitația la Poezie în Timpul Programului. Și sper ca poemele sale să vă convingă că avem toate motivele de a ne bucura că autoarea a acceptat această invitație.