Revistă print și online
corporalitatea la roșu a unei clădiri începute și abandonate în 2008
pereții de cărămidă care n-o să mai fie niciodată dați cu glet
scările de beton pe care n-o să mai pună nimeni mochetă
- perspectiva infinită a romei potențiale
graffiti cu porc încălecați peste taguri
trei plăci de tablă sudate și văruite
băltoaca pe care n-o poți trece decât sărind cu pas mare pe trei bca-uri
- detaliile inutile ale antichităților săpate din grădini de zarzavat
rezistența lumii reale în fața ambițiilor artistice
hala traian le ține pe toate la un loc
huruitul tramvaielor le ține pe toate la un loc
clopotele de la hagiului le țin pe toate la un loc
- doar cuprul și cerneala pot să creeze un loc
îmi amintesc
cum ne punea doamna învățătoare să facem ierbar
mă duceai în fiecare toamnă în grădina botanică și-mi ziceai basme din regie
îmi povesteai cum făceai mărțișoare cu barney pe care le vindeai la universitate
îmi povesteai de bișnițarul șchiop care avea o sabie în baston
și de cum ai reușit să faci rost de un poster cu kiss
eu n-am reușit niciodată să fac un ierbar
dar tu te pricepeai atât de bine să-ți faci viața o poveste
poate dacă aș fi citit când eram mic françois le champi nu s-ar fi ajuns până aici
poate aș fi luat un f.b. pe ierbar și nu s-ar fi întâmplat toate chestiile care sunt acum între noi
sau poate că așa ne-a fost scris în stele și niciunul dintre noi nu este vinovat
ajungi să gândești ciudat atunci când nu știi la ce să te aștepți de la cei din jurul tău
când te ascundeai, aplecat, prin labirint
nu mi-aș fi închipuit că te voi căuta o viață întreagă
îmi plăcea să mă joc în curte la liceul de poștă
și cel mai mult îmi plăcea de andrei
andrei era mai mare
și inventa mereu cele mai frumoase jocuri
ne jucam mereu numai noi doi
ceilalți copii râdeau de el
cred că ar fi râs și de mine
dacă n-ai fi fost tu acolo
era toamnă și plouase mult
andrei m-a luat de mână și m-a dus în spatele liceului
când ne-am oprit pe betonul ud
de pe pământul jilav ne privea un melc
nu mai văzusem niciodată un melc
se mișca atât de încet și mi se părea atât de ciudat
așa trebuie să arate și îngerii care îmi bat în geam
nopțile în care doar mă prefac că dorm
n-am făcut altceva decât să stăm aplecați și să ne uităm la melc
mi se părea că-mi scapă ceva ce andrei înțelege
cred că nu aveam acces la planul la care era el sensibil
n-am plecat decât când m-ai strigat tu
și tot tu-mi spui acum
săracul băiat era bolnav
dar tu nu înțelegi-
andrei a fost singurul căruia melcul i s-a dezvăluit în adevărata sa formă
poate că de-aia nici nu vreau să știu "ce mai face" andrei
-nu-mi mai aduc aminte decât geaca roșie și o pereche de mâini frumoase
poate că de-aia nu vorbesc niciodată despre asta
-trebuie să avem cu toții câte ceva sfânt în viață, nu?
nu mi-a plăcut niciodată să mint
nu m-am priceput niciodată la jocul ăsta de-a inventat vieți paralele
poate pentru că te-am văzut pe tine jucându-le pe toate atât de bine
încât mi-am dat seama de la început că nu te voi putea egala
te pricepeai și la bridge, și la whist, și la poker
îmi explicai că până la urmă cam toate jocurile astea sunt la fel
dacă te pricepi la unul, te pricepi la toate
și trebuie neapărat să minți altfel nu ajungi nicăieri
reușeai să câștigi toate contractele, să iei toate mâinile și tot potul
la fel cum reușeai să câștigi în fiecare dintre viețile tale
pe alții reușeai să-i păcălești dar eu mereu mă prindeam de șmecherie
dacă te uiți suficient la cineva cum joacă ghicești mereu cacealmaua
nu-ți mergea cu mine și de-aia erai mereu furios îmi spuneai
mai dă-o dracului de biblie și mai scutește-mă cu corectitudinea ta de căcat
tu chiar nu înțelegi cum merge viața?
ești împrăștiat pe la atâtea mese încât nu cred că mai am ce găsi
Studii de cultură franceză și germanistică (Universitatea din București), o licență despre Sonetele lui Walter Benjamin, în curs de apariție la Editura Universității din București. Absolvent al Facultății de Litere a aceleiași universități.