
Prima revistă de creație hibridă, înființată de Doina Ruști, pe 24 februarie 2020.
Editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune

lentilele de contact mi se plimbă în hamac
î din i și â din a
palmierii sunt bolnavi și sper totuși
să mă ierți
trec dermatograful adânc în privire dar
cred în fine că o să treacă mai rău și mai rău
aerul din plămâni dispare carabina din falcă respiră
mersul la cer este fals
însă știu
chiar știu că litografia mă răpește și chiar
nu am timp să îmi cer iertarea mașinii de cusut plictisite
căci sunt vinovată
de multe fuste țesute prost ori papuci inversați ia-mă
în cicatricea vascularizată din
greșelile gramaticale trasate cu tuș negru
Mai rău și mai rău și mai rău
farmacologie
m-am împiedicat la ieșirea din piersică
transsubstanțiez prietenii principali din miez
sunt bolnavă și vreau să
întâlnesc prietenii
țin căldura fructului până sus și
pun eticheta de la deodorant ca semn de carte
odihnirea e un nufăr decedat
prisma din retină orbește tot ce are vitamina E
pe dealul canicular din cureaua ta roșie
eu chiar cred în boală
și răspund chiar sec celui iertat și neuitat artist
vitamina K e pentru dușmanii complicați și atât de iubiți
nu pot scrie despre mine, ci despre ritmul din palma amicului meu
când izbește coarda de chitară
love language șireturi încâlcite imprimeu vinovat
am dorințe ce nu te privesc și cereri private către un alt om cu mocasini
mă întorc fără accesibilitate în vis
și pierd boala dar câștig contrabasul
stigmat al reprimării
critică de film
repulsia față de părinții stricți e spiked cu GHB
volumul mai tare aud limba turcă parfum de rufe
uscate de 2 zile
nu îmi mai ricoșează umărul
când pleacă pe muzică
e doar un vis totalmente furat
nu mă va crede nimeni
ne uităm la filme comentăm ceva ce nu există
e minciună în platane și regret că am rămas
să cânt pe holul din judecca
ating soarele
mea culpa zice brățara de la picior zbârnâie pe ritm
ține suspicios glezna să
nu plec cu el acasă
Oricât de ostenitor contactul vizual rutinar poate-i fi, când vine vorba de alge schizoide bântuite, este pătrunsă. Sculptează, dacă nu în timp, ca Tarkovsky, atunci în picături de Ficus carica. În prezent, studentă ieșeană la Litere, cade în prăpăstii dramaturgice, de balet și puțin (sau mai mult) aromate de ceai negru.