Vara târzie cere cărți care să ne ducă departe, dar nu neapărat în locuri liniștite. Selecția revistei Ficțiunea pentru luna august e făcută pentru cititorul care nu caută un singur tip de lectură. Sunt aici romane ample și cărți ale memoriei, fantasy întunecat, povești de dragoste purtate prin timp, mistere cu insule blestemate, familii care își ascund adevărul și lumi în care magia nu reprezintă niciodată o soluție simplă. Unele volume sunt deja consacrate, altele abia intră în lume. Împreună, alcătuiesc o bibliotecă de vacanță prin care am dorit să vă surprindem.

Există mai întâi cărțile care promit evadarea deplină. Heir of Prophecy, de Analeigh Sbrana (Harper Voyager), deschide o nouă serie romantasy și o pune în centru pe Audra, o tânără răpită de un ordin de preotese fae și trimisă într-o academie militară a magiei. Restul vi-l imaginați.

Tot în zona magiei, dar cu o atmosferă vegetală și senzorială, se află și Siren Says, de Jennifer Michelle Herrera (G.P. Putnam’s Sons). Raven încheie un pact pentru a învăța să-și controleze puterile: va captura unul dintre spiritele care cutreieră un orășel în noaptea de ajun a lunii mai, iar spiritul îi va împlini Delilei o dorință secretă. Numai că orice greșeală îi poate lăsa sufletul prizonier. Mitologia galeză, ierburile, pământul umed, spiritele și dorința alcătuiesc aici o lume în care frumusețea naturii rămâne inseparabilă de cruzime.

Într-o altă tonalitate, Trenul de la miezul nopții, de Matt Haig (Nemira), continuă universul imaginat în Biblioteca de la miezul nopții. Wilbur își amintește luna de miere petrecută la Veneția alături de Maggie, iubirea vieții lui, și momentul în care a stricat totul. Dorința de a reface trecutul îl conduce către o călătorie fantastică în timp. Ca în celelalte romane ale lui Haig, mecanismul speculativ este mai puțin important decât întrebarea morală: putem îndrepta o viață schimbând un singur moment sau ajungem să distrugem tocmai ceea ce încercăm să salvăm? Este o carte potrivită pentru serile de august.

În Adevăratul meu nume. Povestiri din biografie, de Ludmila Ulițkaia (Humanitas Fiction), materia autobiografică se transformă într-o carte polifonică. Nu asistăm la desfășurarea solemnă a unei vieți exemplare, ci la apariția unei lumi alcătuite din rude, prieteni, întâlniri, iubiri, scene domestice și personaje memorabile. Celor mai direct autobiografice li se adaugă șapte povestiri cu tentă angelică, iar legătura dintre ele se vede treptat: ficțiunea nu se opune memoriei, ci o distilează. Titlul trimite la identitatea ascunsă sub numele oficial, sub genealogie și sub rolurile sociale. Cine suntem după ce timpul a trecut peste noi? Ulițkaia răspunde fără emfază, prin detalii și prin libertatea de a se privi fără vanitate.

O formă spectaculoasă de a traversa timpul propune Tracy Chevalier în Sticlăreasa (Polirom). Romanul o urmărește pe Orsola Rosso, artizană din Murano, din Veneția Renașterii până în epoca pandemiei. Timpul istoric înaintează, însă personajele îmbătrânesc după o logică proprie, ca și cum insula sticlarilor ar fi protejată de o bulă aproape magică. Dincolo de artificiul temporal, cartea vorbește despre munca femeilor, rămasă adesea în afara istoriei oficiale. Orsola începe făcând mărgele la masa din bucătărie pentru a-și salva familia și ajunge să-și transforme îndemânarea într-o formă de independență. Sticla, fragilă și rezistentă în același timp, devine imaginea perfectă a existenței sale.

Mai aproape de prezent, Un sistem atât de magnific, încât e orbitor, de Amanda Svensson (ART), construiește o saga de familie excentrică în jurul tripleților Sebastian, Clara și Matilda. Unul lucrează într-un misterios institut londonez de științe cognitive, alta ajunge pe Insula Paștelui, în preajma unui cult preocupat de sfârșitul lumii, iar a treia încearcă să scape de culoarea albastră. Peste toate planează un secret legat de nașterea lor: este posibil ca unul dintre copii să fi fost schimbat în maternitate. Romanul pune laolaltă neuroștiința, anxietatea ecologică, depresia, iubirea și comicul absurd, întrebându-se dacă suntem ființe libere sau simple componente ale unui sistem pe care nu îl putem cuprinde.

Pentru cititorul care caută suspans, propunem două romane despre comunități aparent respectabile, în interiorul cărora se acumulează secrete. The Unknown, de Riley Sager (Dutton), pornește de la dispariția a cinci femei de pe o insulă izolată din Vermont, în 1926. Un secol mai târziu, actrița Marin Keane ajunge acolo împreună cu echipa unui film inspirat de misterul nerezolvat. Grupul este izolat, apar semne tulburătoare, iar disparițiile încep din nou. Jurnalul mutilat al uneia dintre femeile dispărute devine singura posibilă cale spre adevăr. Sager folosește recuzita clasică a thrillerului gotic — insula, legenda, grupul închis, documentul incomplet — și o combină cu lumea artificială și competitivă a cinematografiei.

La rândul său, Big Little Truths, de Liane Moriarty (Michael Joseph), ne întoarce în universul romanului Big Little Lies, după mai bine de un deceniu. Copiii sunt acum adolescenți, iar Madeline, Celeste, Jane, Renata și Bonnie trebuie să se confrunte nu numai cu problemele noii vârste, ci și cu adevărurile pe care trecutul nu le-a îngropat. Când directorul liceului primește prin poștă un deget uman, echilibrul comunității se destramă din nou. Moriarty știe să privească viața domestică în punctul în care apare amenințarea.

Privite împreună, cele opt cărți spun aceeași poveste sub forme foarte diferite: nimeni nu scapă cu adevărat de ceea ce a moștenit.