G. P. Ermin, ApIscalips, ilustratori Andreea Sterea, Crux Publishing, 2024

Boieri, boieroaice și aspiranți la acest titlu, recomandarea de azi începe cu o confesiune: ăsta e primul roman science fiction pe care-l citesc. Și nu neapărat pentru că n-am avut timp, sau orice altă scuză generică aș putea să bag aici, ci pentru că am crezut că SF-urile nu sunt pentru mine, la fel cum am crezut, mai deunăzi, și despre literatura fantasy. Și, pentru că la an nou, provocări noi, primul SF citit de ...

Deși sunt o mare iubitoare de povești, până recent am stat departe de zona literaturii fantasy. Cu toate acestea, când am aflat, în 2021, că Andrei Ruse are în lucru un roman fantasy, am fost mai mult decât curioasă să-l descopăr. Așa că am așteptat, cuminte, până când toate cele trei volume din serie au fost gata scoase în lume, urmărind în paralel, cu sufletul la gură, procesul de documentare a scrierii lor, cartografiat atent de autor pe rețelele sociale.

Ultimul împărat nemuritor este o t ...

Simone de Beauvoir, Inseparabilele, Litera, 2020

Prieteniile ce trec din copilărie spre vârsta adultă sunt la fel de rare și de prețioase ca florile de primăvară, iar o prietenie ce a marcat destine, deși încheiată prematur, este cu atât mai demnă de neuitare.

Așa se face că unul dintre volumele postume ale lui Simone de Beauvoir, Inseparabilele, vorbește tocmai despre prietenia dintre viitoarea scriitoare, filosoafă și activistă feministă și Élisabeth Lacoin, pe care o alinta Zaza. Roma ...

Cu poezia lui Mihai Firică m-am întâlnit odată cu volumul Dragostea cu parfum de migdale amare, de la care, recunosc, n-am avut foarte mari așteptări, și poate aici stă ascuns și secretul unei întâlniri de ținut minte. Volumul este construit în două părți, O singură aripă și Aripa absentă, părți care redau fidel întâlnirea cu cele două experiențe care marchează definitiv omul: iubirea și moartea.

Dacă O singură aripă poartă cu sine ceva din Romanță pentru mai târziu, aducând în prim-p ...

#muză

cele mai bune poeme ale mele se nasc

dintr-un corp ce nu-mi e tocmai rival,

nici prieten,

din amurguri triste ca un bilet de adio,

din zile cu prea multă cafea, nopți zugrăvite

în albul strident al îndoielii de sine

ca mod de viață și ax de sprijin

fiecare vine cu vocea lui,

niște bărbați gălăgioși, fără nici un alt punct

care să-i aducă la aceeași masă în afară

de faptul că odată, demult,

am putut să văd și am iubit binele

ce se pitea ...