Pentru Alina Bordian

Iubesc trenurile care traversează noaptea 

nedormite, iubesc intimitatea

rece, decolorată, inexplicabilă

a vechilor vagoane din Europa de Est

din Viena la Brașov, din Berlin la Belgrad sau de exemplu

Din Budapesta la Timișoara

Iubesc și singurătatea, luminile slabe

ale anotimpurilor singure pierdute

fluieratul nerușinat al sirenelor, scârțâitul

obscen al frânelor, dezmățul

în cabinele cu doi pasageri,

dragostea în trenuri, prietenia

care se naște dintre trenuri și drumurile

eterne, care nu se opresc

mereu, mereu înainte:

trenurile continuă și când viața se termină

cu greu deraiază, viața aproape întotdeauna

greșește drumul și nu se mai întoarce;

de aceea mi se par atât de sigure

de aceea mi-e dor de trenuri din cer,

Iubesc încetineala și perseverența trenului

când îi văd trecând sau când visez

îmi imaginez viața ca pe o lungă călătorie

în tren de la Lisabona la București

GINEBRA

Toată lumea vorbea despre Geneva,

nimeni nu a cunoscut-o; si eu la fel ca ceilalți

atunci o căutam

Nici eu nu am găsit-o: aș fi băut

cu febră de pe buzele ei cum bea

cel care scurge ultima sticlă

sau a găsit Graalul, mărturisesc

că am scurs o mie de sticle și am băut dintr-o mie de buze

căutând-o: cine a făcut-o

în acea vreme a tinereții a fost

cel mai bun domn, pentru totdeauna ...

Totuși,

deși aveau nume ciudate

-Larios, Rivers, Beefeater, Thankeray ...-

sau chiar de rude, precum Luisa

sau Maricarmen, Soledad sau Dolores,

niciuna, din păcate, nu se numea Geneviêve.

Harais du Buat (L’Aigle, France); Agosto 2006

PISICI ÎN HERĂSTRĂU

Inima îmi arde în cerul de foc

pașii mei aleargă, când mă lași singur,

singure și lente drumurile parcului.

Acum aș face schimb cu iarba arsă

cu lumina oglindită în apele lacului

violentă și crudă sau  cu indiferența

suverană și arogantă a pisicilor care veghează

somnolente și mândre cum trec oamenii,

aproape ramoneando, ca o turmă stângace,

între standurile cu ceramică sau bomboane.

Pisicile care contemplă, parcă lipsite de ochi,

cu dispreț și tăcere munca noastră penibilă

cu insolența străină dăruită de zei

Pisicile astea care privesc cu reticență și sarcasm

Pe măsură ce după-amiaza arde în sufletul meu aprins

PLIMBARE PRIN CENTRU

Geografia urbană a vieții tale trecute

E trasată confuz în dimineața asta umedă

în timp ce înaintezi lent printre alei pustii ...

Când sună, ceasul hrănește nostalgia

și înțelegi uitându-te la luna pe care o traversezi

că nu mai recunoști nici casa, nici piața.

Trad. Corina Tulbure