Astăzi m-am gândit la opt motive pentru care un om ar merge la teatru. Pandemie, frică, restricții, mască timp de 2-3 ore. Iar dacă aveți ghinion și mai  și nimeriți și la un spectacol so and so, motivele se cam  împuținează. Înțeleg perfect de ce zilele trecute în "ăl mai teatru din București" s-a jucat doar cu o duzină de spectatori… Nu mai zic că de la jumătatea lunii octombrie și eu voi juca în interior și parcă nu aș vrea să văd sala goala!!! Mai ales ca joc în sectorul independent, despre care e mult de spus. Și chiar și-așa tot mai rămân niște motive.

Primul motiv este unul serios și Google-ul îl aruncă în primele răspunsuri la căutarea: de ce să mergi la teatru? Magia. Sigur explicațiile sunt destul de forțate, dar ceea ce înțeleg eu prin magie atunci când merg la teatru e că poți să uiți de tine pe toată perioada petrecută acolo. Datorită povestii, spectacolului, actorului/actorilor sau regiei.

Apoi,  e live - e priză directă, chiar și pe pandemie, căci azi vorbesc despre spectacolele de interor, așa restrânse cum sunt ele. În plus, nu trebuie dat la o parte live-ul de pe net :)))

Al treilea motiv e legat de minte: orice ai spune - un spectacol te pune pe gânduri, măcar un pic. Nu vorbesc despre spectacolele bune, acolo motivația e evidenta, ci as vorbi și de cele proaste, unde mintea se muncește să înțeleagă de ce…

În fine, dacă ieși din casă pentru teatru, te poți lăuda ulterior că ai "descoperit" tinere talente - pentru a fi siguri de asta vă sugerez să-i căutați încă de pe băncile scolii. Fiecare universitate are  site cu informații utile despre spectacole. Întodeauna mi-a plăcut teatrul studențesc.

În conversații, fie și telefonice, poți să te dai mare că ai văzut deja un spectacol care e la modă, iar dacă se joacă în alt oraș decât în cel în care locuiești poți să acaparezi discuția toată seara.

Să participi la un spectacol de teatru e o forma de educație intelectuală, dar mai ales emoțională.  Acest motiv e valabil pentru toate vârstele, dar copiii chiar sunt publicul țintă.

Merită să mergi la teatru și ca să afli povești - motiv mult prea evident, îl las pentru altădată, iar ca să trecem la chestii mai înalte - la teatru ne purificăm aristotelic: ne aruncăm apăsările noastre și le luăm pe cele ale personajelor de pe scenă:)

Având nevoie de cel de-al 8 lea motiv, am răscolit netul  și l-am găsit. Mi se pare de-a dreptul hilar (e clar copiat de pe vreun site străin): creșterea economică. Mă întreb dacă cel care l-a inclus pe lista de motive s-a uitat cât costă un bilet la teatru. ;))))

Câte puțin din fiecare motiv are Pădurea Spânzuratilor spectacolul montat de Radu Afrim, după ce a intervenit creativ în textul romanului lui Liviu Rebreanu, spectacol cât se poate de premiat. Săptămâna asta se joacă din nou. Nu e ca înainte, dar e plăcut să intri într-o sală de spectacol. Chiar și-așa, cu distanțare, sala pare plină,  iar fluxul emoțional împletește plasa fină care leagă toți oamenii. Săptămâna trecută am fost la Odeon și cu toate că exista un scaun liber între spectatori, iluzia realității, magia și plăcerile jocului erau intacte.

Așadar, avem opt motive pentru a merge pe 8 octombrie, la TNB, la ora 19.00:

Pădurea spânzuraților