I

dragă a.

privesc accidental frunzele 

aduse pana la intrarea de la metrou

foșnesc lângă bocanci foșnesc și mai departe

aștept să vină iubirea vieții mele aștept degeaba

un băiețel mă roagă să-i cumpăr pachetul de șervețele nazale

îmi spune ca a învățat tot alfabetul și-i place să joace cărți

zâmbește

astăzi nu o să fie bătut

e o atmosferă exclusivist dezaxată 

mascată de vopseluri mecanice extracte nefolositoare

în lipsă de altceva cafea de la aparat

experimente afective anularea voinței

copilăria mea iese din păpușile rusești 

îmi zâmbește din ce în ce mai puțin

ne-am născut într-un sat mort 

dacă nu am fi eclozat împreună 

acum eram victimele căsniciilor strâmte

câteodată frumusețe colaterală 

despre o lume în care fetele tinere nu mor

vreau să-ți povestesc

chiar dacă mor sunt mereu îmbrăcate în mirese de mamele lor 

pentru a fi împlinite frumoase smerite

ce nu te va omorî te va face să plângi

ce nu va putea fi rostit se va plânge întru totul 

nu uita că oamenii rămân în final cu copilăria lor

visez o fântână pentru tine din care să scoți apă răcorindu-te 

departe de betoniera noxelor digitale 

care imită atât de bine sluțenia noastră

foarte departe.

II

citesc despre anxietatea și manifestările ei

despre habitatul balenelor după ce mă spăl pe corp

mă pun în pat mă uit la lucruri într-un fel

de solidaritate a porcilor sacrificați de crăciun 

mă gândesc la relevanța olfactivă a momentului

lovitura de fluture în masă studiile despre elasticitatea 

vaginului mă dau de gol mă rog foarte rar cu voce

tare nu deranjez apa din pahar

disciplinată o mașină de tocat carnea de porc

aproape rotativă un soare plin de coloranți pe masa din bucătărie

în fiecare luni femeia de serviciu dă cu mopul pe scară 

a bătut la ușa mea mi-a cerut un pahar cu apă

mi-a mulțumit în japoneză

sunt atât de liniștită câteodată 

moartea devine o excursie cu prietenii din gimnaziu

la zoo

azi o să ies afară o să vorbesc mai mult cu ai mei

ignor pulsul cearcănelor pe care le-am făcut seara trecută 

când nu pot dormi sunt pe strada din brăila din 2005

atunci mi-aduc aminte de fratele meu 

când plângeam în genunchi

să nu-l bată tata cu cureaua

pentru că lui nu-i place școala 

visează să fie șofer de tir 

să asculte muzică la casetofon toată ziua

când nu pot dormi strada 

n-are semafoare nu știu să mă opresc 

continui mă uit înainte

preotul nu sfințește locul cu agheasmă

nu se pune la murat varza 

câinii nu se împerechează cu cățelele din preajmă

pe fruntea mea scrie mare de tot JACKPOT 

așa mă vad toți șoferii de tiruri

ce plăcere sadică să claxonezi fetele nemernicule

sunt un cetățean model într-o cetate 

inexistentă plauzibilă

au trecut cele două minute de faimă am reușit.

III

niciodată n-am știut ce să zic despre mine

despre aceste chestionare care 

ne fac să ne simțim mai bine

mai importanți pentru rotația pământului

faptele bune din ajunul crăciunului

prăjiturile cu vanilie luminile

you’re not alone

scrie pe tricoul bărbatului din fața mea

amândoi așteptăm 

metroul

despre asta e vorba

despre telefonul pe care îl ține în mână

ca o verighetă mai mare               

are nevoie de el

de prietenii virtuali care să îl aprecieze

în intimitatea lui virtuală

pe care o împarte cu mai mulți oameni decât ar fi necesar

în care cel mai probabil nu-l încântă dragostea

nici măcar pe aproape

cineva să fie acolo

pasiv

cearșaful pe care să-l poată da jos 

nu știu ce s-ar întâmpla 

fără solidaritatea sistemului optic

aici

echilibrul meu e perfect

acum

sunt sigură 

ceilalți nu simt tremurul schizofrenic 

al firelor de păr din cap 

pe care le cresc

cu nădejdea că atunci când vor

fi mai lungi o să le donez fetelor bolnave de cancer 

care fac chimioterapie 

în saloanele de la

marie curie

fetele 

s-au trezit într-o dimineață cu 

firele de păr neînsuflețite în jurul patului și au plâns

ora douăzeci și unu

încă plouă

încă trec oameni prin fața magazinelor

douăzeci și unu

de ani alocați dezvoltării personale

instaurez sertarul prieteniilor pe viață

pe viață e mai mult decât pot duce 

invincibilă

stegulețul alb în mână

funda zvâcnește 

douăzeci și unu

IV

dragă a.

nu vreau să nasc un copil într-o lume în care

femeile devin coji de semințe 

scuipate pe suflet

iar copilele sclave sexuale 

pe canapelele europei

în punctele înghețate 

stau până la ultimele consecințe

dezertorii 

învinețiți la căpătâiul lor

nu e iubirea maternă

stau ligheane în care își varsă virtutea

sub contracția sfârșitului 

soarele se maturează apa devine mai bună

mă uit la poza unei fete de treisprezece ani

violată de tatăl ei 

ecranul telefonului devine plutitor

casetofonul mașinii pare mai mic

minunea a fost împinsă înspre margini

omul care trebuia s-o iubească 

i-a scos pământul de sub picioare 

l-a pus în saci menajeri 

văd balta de sânge în care înoată spre dumnezeul ei

flegme și urme de fetuși 

ei continuă să dea vina pe haine 

am privit spre neoanele de la benzinărie

nicio lumină virtuoasă

în capul meu răscoala

elefanților șchiopi

du-te acasă agață-te de lecțiile 

pe care le știi pe de rost 

am plâns lângă micul șaman din mine

până l-am epuizat

frunze bocanci urme de susan in rucsac empatie

joyce grupuri de copii pungi comericale cifre

stânga dreapta înainte respect ură de sine