OPTm
nr.crt.

Poezie de dragoste

E atât de bine
să te trezești dimineața singur
și să nu trebuiască să-i spui cuiva
că-l iubești
când nu-l mai iubești.

15%

ea încearcă să obțină
chestii de la bărbați
pe care nu poate să le obțină
fiindcă nu e cu 15% mai drăguță

30 de cenți, două bilete, dragoste

mă gândeam intens la tine
am urcat în autobuz i-am dat șoferului
30 de cenți și i-am cerut două bilete
înainte să-mi da ...

Maestru al frumuseții, meșter al fulgului de nea, 
inventator inimitabil, 
decorator al Pământului, atât de superb & diferit de plictisitoarea Lună 
mulțumesc pentru acest cadou.

Am compus o rugăciune de dimineață pentru tine, 
conține, cu precizie, tot ce contează. 
Începe așa – Facă-se voia Ta. 
Mi-a luat două zile s-o scriu. Nu are pretenții de elocvență.

Ai venit și m-ai scos de-atâtea ori 
din anii mei disperați, fără ieșire. 
I-ai lăsat pe prietenii mei strălucitori să se ...

Ne-am trezit în plină revoluție a zăpezii,
steagul ei alb flutură peste toate,
peisajul a dispărut,
nici măcar un șoarece nu punctează golul,
și după aceste ferestre

clădirile guvernamentale sunt îngropate,
școlile și bibliotecile îngropate, poșta s-a dus
sub nămeții tăcuți,
calea ferată delicat blocată,
lumea a căzut în uitare.

În curând, o să-mi pun cizmele
și-o să pășesc afară ca pe apă,
câinele meu o să salte ca un delfin
și eu o să scutur o creangă încărcată,
un ...

Ei spun că am privit înapoi din curiozitate.
Dar poate am avut și alte motive.
Poate îmi părea rău după vasele mele de argint.
Sau din neatenție, când îmi încheiam sandala.
Ca să nu mai văd ceafa virtuoasă
a soțului meu, Lot.
Înțelegând brusc că nici de-aș cădea moartă
el nu s-ar opri din drum.
Sau din nesupunerea omului umilit.
Să văd dacă suntem urmăriți.
Înfricoșată de tăcerea lui Dumnezeu, sperând că s-a răzgândit.
Fiicele noastre dispăruseră după deal.
Îmi simțeam ...

Se vede că ți-e rău.

Dar o putem rezolva noi cumva.

Nu?

Adevărul e că ești cam distrus.

Auzi ce-ți spun.

Nu ești singur.

Și ți-ar prinde bine o mînă de ajutor, după o zi în care ți-ai făcut bagajele

pe întuneric, ai luat autobuze spre nord, ți-ai lăsat scaunul pe spate

și ai rînjit și spaima ți s-a cățărat pe picioare,

ți-a trecut printre degete și prin păr…

Sunt tot timpul aici, răbdător.

Mai știi tu pe altcineva ca mine.

Eu zic să te gîndești la ea așa cum merită:

încă un nume ...

Într-o seară mama a hotărât că e timpul să-mi spună despre
ceea ce ea numea plăcere deși se vedea că toată
ceremonia îi dădea un fel de neliniște, pe care a încercat
s-o acopere luându-mă de mână, de parcă tocmai murise cineva din familie -
a continuat să mă țină de mână cât a vorbit
și ce spunea era mai degrabă un discurs despre inginerie mecanică
decât o discuție despre plăcere. În mîna cealaltă
avea o carte din care cred că-și luase datele principale.
Făcuse același lucru c ...

Și iar am alunecat peste orizont
și luminile Tulsei s-au derulat în fața mea.
Ah, uită-te la tine, am spus,
ești ca o lumină uitată pe prispă
aproape treizeci de ani. 

Nu te ambala,
Ron. Da, luminile sunt ținute aprinse pentru tine și oricine
altcineva vrea să se năpustească spre mine într-un flux de lumină,
mi-a spus orașul, treaz, dar știam
că ești tu. Cine altul mi-ar vorbi așa?
I-am zis, Întotdeauna a fost ceva special între noi,
nu?

*Da, între ti ...

Uneori, la trezire, își închidea
ochii, să vadă casa albă, încă o dată,
casa din somn, pe care n-o avea
și unde nu intrase, oricât încercase, disperată.

Ce-mi spunea despre acea casă?
Poartă albă; verandă; ușă cu luminator;
deasupra țărmului pietros, acoperișul cu terasă;
Vânturi sărate scuturând pinii din decor.

E-acum acolo, oriunde-o fi acel ceva?
Doar un nebun poate spera să dea pe mare
de portul proiectat de-o minte visătoare.
Noapte de noapte mă îmbarc, iubi ...

Dumnezeu are milă pentru copiii de grădiniță,
pentru copiii de școală – mai puțin.
Iar de adulți nu i-e milă deloc.

Îi părăsește
și uneori ei se târăsc pe burtă
în nisipul fierbinte și aspru,
caută însângerați adăpostul.

Poate
o să-i fie milă de cei ce iubesc cu adevărat
și o să aibă grijă de ei
și o să le facă umbră
ca un copac deasupra celui adormit pe-o bancă.

Poate și noi o să cheltuim pe ei
ultimii noștri bănuți de bunătate
moșteniți de la mama,

Așa, ca feric ...

Asta e doar ca să-ți arăt cine e șeful pe aici.
Să pășești cu dreptul în viață, ca să zic așa.
Să-ți intri în mână, ca să zic așa.
Poți s-o înduri ca un bărbat
sau să plângi ca un copil mic.
E alegerea ta. N-are nimic de-a face cu Mine.
Dacă ai atitudinea potrivită
poți să trăiești al dracului de interesant,
cu toate recompensele pe care ți le aduc curajul
și frumusețea acceptării condiției tale.
Și gândește-te cât bine le-ai face alor tăi,
mamei și tatălui tău, bunicilo ...

Aveam de făcut o treabă în Italia
și, plini de noi înșine
(de condiția noastră
de Poeți din America) am plecat
de la Roma la Fano,
ne-am întîlnit cu primarul,
ne-am conversat pe una-alta
(ce înseamnă flat drink,
a întrebat cineva, ce
înseamnă cheap date). Ne recunoșteam

în literații italieni omologii:
academicul, apologistul,
arogantul, amorosul,
rebelul, superficialul – plus
un administrator (conservatorul), într-un costum
de un gri regulamentar, care, ca un bun ghi ...

Hei, arăți exact ca poza ta de pe Facebook.
Nu, nu arăți! Îți citesc porii ca pe o hartă
a tot ce e greșit cu lumea
plus tot ce în regulă cu ea. Câmpuri și câmpuri
de narcise și roze și maci extinzându-se
până la marginea teritoriilor
sălbatice, virgine, neexplorate cu balonul.
Care-i cuvântul pentru asta? Se-adună
ca tăcerea între coapsele mele și mi se îneacă
în gât precum consoanele
golite de silabe. Oooooooooo
și-apoi nimic. Stau pe marginea drumului
și mi se citește ...

Spre sfârșitul lui august, după ploile grele și soarele

de-o săptămână, se coceau murele.

La început, doar una, un cocoloș mov, strălucitor

printre altele, roșii, verzi, tari ca niște noduri.

O mâncai și dulce îi era carnea

ca vinul îngroșat: sîngele verii în ea

lăsînd pete pe limbă și poftă de cules.

Cele roșii s-au înnegrit și pofta ne-a trimis

cu bidoanele pentru lapte, toate oalele și cutiile

până unde mărăcinii zgâriau și iarba udă ne albea cizmele.

În jurul izlazelor, câmpuril ...

FLORI

Cei mai mulți bărbați se gândesc rareori
să facă gestul, măcar tu ai încercat.
Era cât pe ce să-mi cumperi flori
dar ceva s-a întâmplat.

Florăria se-nchisese. Sau aveai
îndoieli – cele pe care minți ca ale
noastre le rumegă întruna. Sau nu știai
dacă o să vreau florile tale.

Când mi-ai spus am zâmbit și te-am îmbrățișat.
Acum nu mai pot decât să zâmbesc.
Și uite, florile pe care aproape mi le-ai luat
în continuare nu se ofilesc.

(trad. Dan SOCIU) ...

La mare distanță II

Deși mama murise cu doi ani înainte

tata încă-i ținea pe pat perna din trusou

și lînga perna ei sticle de apă fierbinte

și îi reînnoia abonamentul la metrou.

Nu puteai să-l vizitezi oricînd. Oricine venea

la el, cu-o oră-nainte trebuia să-l sune,

strîngea lucrurile mamei și le ascundea

ca și cum iubirea ar fi fost o infracțiune.

Nu voia să riște priviri neîncrezătoare

deși credea că-n curînd o să-i audă cheia

în broască, să-i pună capăt orelor amare. ...

Broadway melody

O femeie de vârsta mea dezbrăcată e un coșmar.
O femeie de vârsta mea dezbrăcată e un coșmar total.
Nu contează. De ce să conteze.
Nimeni n-o spune pentru că e rar
să fie cineva dispus s-o șoptească măcar
pentru că e ca și cum ar cumpăra spațiu de reclamă s-o afișeze.

Să afișeze cât de oribilă e viața după ce moare
cîâ de oribil e să-și tot tragă ultima răsuflare
când continuă să trăiască.
Urăsc cuplurile bătrîne când încearcă să ...

Sonet XLIII

Ce buze-am sărutat, unde și cînd

am uitat; și ce brațe m-au ținut

strîns pînă dimineață. A-nceput

să plouă, fantome vechi bat oftînd

la geam și-așteaptă-n noapte să răspund.

Aud în inimă un țipăt mut

îi plîng pe cei ce i-am uitat demult

bărbați ce fețele-n trecut și-ascund.

Astfel în iarnă un pom însingurat

nu știe ce păsări îl fermecau

dar simte-n crengi tăcerea adîncă:

Nu știu buzele cui mă sărutau

știu doar că vara-n mine a cîntat

cîndva și că în mine nu mai cîntă ...

LUKOIL

Când vine Paștele și cerul devine mai blând

și toți sunt mai intenși, și spun vorbe ca Paște, Înviere

atunci morții încep să se răsucească în pământ

și-și fac loc cu coatele în noroiul rece.

Am fost nevoit să-mi îngrop prieteni

știu cum e să-ți îngropi prietenii în noroi

cum își îngroapă un câine osul

și să aștepți până când cerul

devine mai blînd.

Pentru unele grupuri sociale

astfel de ritualuri sunt foarte importante

mă refer, în primul rând, la afaceriștii mijlocii ...

Un popas în pădure, în cea mai lungă noapte a anului

Cred că știu a cui e pădurea.
Dar casa lui e-n sat, altundeva;
Și n-o să afle că m-opresc
să-i văd copacii îngropați în nea.

Căluțul simte că e nefiresc
în mijlocul sălbăticiei să-l popresc,
la iazul înghețat, sub cerul de cerneală
și-n jur luminile descresc.

Își sună clopoțeii, trage de zăbală
să-ntrebe dacă nu e o greșală.
Iar altceva nu se aude-oricum:
vîntul blînd, ninsoarea domoală.

Codrul e-adînc, întun ...

Consumat

De ce să crezi în magie,

să te prefaci interesat de astrologie

sau de tarot? Adevărul e că ești liber, 

iar ceea ce ți se poate întâmpla

azi, nimeni nu știe. E posibil

ca personalitatea să-ți treacă 

printr-o transformare radicală în următoarea

jumătate de oră. Așa se întîmplă. Ești consumat

de încrederea în justiție, de speranța 

într-o lume mai bună, de raționalitatea

destinului, de vise, de minciuni

și batjocuri – Nimeni nu obține 

ceea ce vrea. O stea neagră trec ...

A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă. Îi vedeam ochii înlăcrimați și îi auzeam hohotele dar o clipă i-am surprins și privirea piezișă. Să se asigure că m-a prins. Eram cu Elena, ne-am așezat pe niște trepte, l-am flancat, Elena îl ținea de mână. Ne-a spus că trece printr-o p ...

Cineva undeva călătorește furios înspre tine,
cu o viteză incredibilă, călătorește noapte și zi
prin viscole și prin arșița deșertului,
prin torente, prin strîmtori.
Va ști să te găsească,
să te recunoască dacă te vede,
să-ți dea ce are să-ți dea?

Pe aici nu crește mai nimic,
și totuși grînarele dau pe dinafară de grîne,
saci de grîne unul peste altul pe căpriori.
Ape dulci curg, îngrășînd peștii;
păsările întunecă cerul. E de ajuns oare
că lăsăm pe prag, în fiecare noapte ...

Luna tace ca și cum toți ar fi pentru totdeauna și ea nicăieri, niciodată.
Pare să simtă un fel de atenție, ca lumina, pentru tot.
Uite ce peisaje - își spune singură - ce viziuni!

Numai cind te vede pe tine tace de tot, numai la tine nu se poate uita
cu ochi clari, liniștiți, larg deschiși, fără teamă, fără greșeală.

Ochii ei tulburi au răbdat mult, fără bucurie
au privit un număr monstruos de parcări și elemenți ruginiți de calorifer.
Te-a privit dormind și ar fi făcut duș ...