Revistă print și online
"did you try to live on your own / when you burned down the house and home? / did you stand too close to the fire? / like a liar looking for forgiveness from a stone"
greenday, "21 guns"
motto:
iubirea noastră a fost sau n-a fost, cântec fără noimă
cântat la un fluier înfundat cu câlți într-o ruină
cântec inutil printre plante cățărătoare,
șobolani și viermi alunecoși,
mers cu tălpile goale pe toate sticlele de vin sparte din lume
iubirea noastră a fost sau n-a fost
nu există martori, nu s-au pronunțat niciodată acele cuvinte
fix când să le pronunțăm am dat bir cu fugiții
ceea ce nu e pronunțat niciodată nu există
iubirea noastră a fost sau n-a fost
miraj conectat excesiv la rețelele de socializare,
poem abrupt, inspirat sau simplă aberație
a fost sau n-a fost
virtuală, reală, imaginară,
văzută prin cel mai clar ochi de cristal care a existat vreodată
acum opac, scufundat în fiere, îndoieli, frustrări și catran
75
n-ai meritat, n-am meritat,
cuvinte sublime aruncate gratuit într-un meci fără miză
inima ta de piatră, șuvoiul limpede care-o înconjura
proiecții despre un viitor care nu s-a întâmplat
apă din care n-am sorbit niciodată
cocteil murdar, vomă de îngeri,
pocal de ambrozie ridicat, libație în soarele descărnat
noi ne-am îmbătat doar din venele
pe care și le-au crestat jim morrison și seneca
iubirea noastră a fost sau n-a fost, cântec fără noimă
cuvintele lui mângâie până la risipa de sine nisipul
mesajul se ascunde în veninul celor mai cinici scorpioni
care acum înțeapă bezmetici vântul
puteam, puteam fi sublimi, puteam fi de predat în manuale
puteam fi remixați la toate festivalurile iubirii
scriși pe stâncile de care se sparg corăbiile
pline de comori de pe marte
dar am ales praful și înfrângerea, normalitatea adică
iubirea noastră a fost sau n-a fost,
idee genială în spitalul de psihiatrie,
gând interzis despre renaștere în azilul de bătrâni
iubirea noastră a fost sau n-a fost
mușcăturile de pe piele s-au retras,
dialogurile au fost șterse, promisiunile uitate
ceea ce nu lasă urme nu a existat niciodată
acum nici nu știu, n-am habar,
nu mă pișcă nimeni
76
a fost vis, poem sau iluzie cauzată
de absența alcoolului la un alcoolic inveterat
atât de mult credeam în realitatea noastră
încât le-am vorbit tuturor
ei știu că inventez lumi perfecte, imaginare
m-au crezut pe cuvânt și încă mai vorbesc cu mine
de parcă totul ar fi fost real, de parcă
iubirea noastră a fost sau n-a fost
cercelușii s-au topit până la dispariție
nici cutia în care erau n-o mai găsesc
și nu-mi amintesc să ți-o fi oferit vreodată
poemele pe care le-am scris despre tine
nu pot fi invocate drept mărturie
sunt publicate în carte la raftul de beletristică/ ficțiune
văd în viitor pe cineva cumpărându-le, zicând
ce mișto sunt, zici că-s reale
pe rețelele virtuale nu mai există nicio urmă
cum că am fi fost vreodată prieteni,
nimeni care să garanteze, nimeni care să ne ateste
ne-am șters fiecare din mintea celuilalt
ca-n eternal sunshine of the spotless mind
nimic din ceea ce am construit n-a rezistat
am zis, recunosc, am zis
adică aș fi zis, da, aș fi zis
decât o relație slută,
mai bine povestea noastră sublimă,
77
atât de frumoasă
încât n-avem habar dacă s-a întâmplat pe bune vreodată
cei care ne-au văzut, adânciți
în propriile mediocrități, meschini, ipocriți
nu recunosc că ne-am fi ținut vreodată de mână
n-au văzut asta, nu știu, n-ar mărturisi despre asta
atât de bine ne-am ascuns încât
nici cel mai iscusit antropolog
n-ar putea atesta existența noastră
sincronă în spațiu și timp
dar ce rezistă, ce rezistă
când stelele oricum vor cădea una într-alta,
vor fi înghițite de găurile negre
sau se vor răci mai tare decât inima ta
și vom îngheța îmbrățișați pe cele mai fierbinți plaje
planetele vor deveni hamburgeri universali
și-un fel de coca-cola excesiv agitată
va face totul praf peste miliarde și miliarde de ani
noi, da, frumoși și iluzorii, sublimi și virtuali
am ales de pe acum praful, am
nimeni nu ne-a văzut niciodată, nimeni
am fi putut fi sau
n-am fi putut fi împreună
78
noi doi am făptuit și cu a fi
și cu a nu fi deopotrivă
nimeni, niciodată, n-ar putea contesta asta
numai noi știm
sau nu știm
totuna
Scriitor gălățean (născut pe 3 februarie 1980), Andrei Velea scrie proză, poezie, eseu jurnalistic, fiind autorul mai multor cărți, între care "Gimnastul fără plămâni" (2010), "Hotel în Atlantida" (2011), "Lumea e o pisică jigărită" (2012), "Orgoliul" (2013), "Plaja de la Vadu" (2013), "Benzinăria whiskey" (2017) "#Agora" (2018), "Omul vag". Cel mai recent volum al său este "a.normal"(2022), un roman foarte bine primit de public. Implicat în promovarea culturală și în diverse acțiuni sociale, Andrei Velea face parte din diverse grupuri, fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România și președintele filialei Galați a Asociației Creatorilor de Ficțiune, a înființat PACT, alături de alți intelectuali gălățeni.