Revistă print și online
Cai verzi pe pereți
Așa a fost de la-nceput în mintea mea
Visurile mele
N-au fost posibile
Am fost nebună
Bătută în cap
Cristina – fii serioasă
Vrei doar cai verzi pe pereți
Cai verzi pe pereți
Expresia românească pentru a fi deziluzionat
De la-nceput mi s-a spus visele mele
Nu sunt posibile
Că eram nebună
Că trebuia să fiu serioasa
Că teatrul este doar un hobby
Că eu pur și simplu visam la cai verzi pe pereți
Că ar fi cazul să mă maturizez
Pentru că ei nu există
Dar știu că nevoia mea de a scrie există
Știu că pagina deschisă este un rezervor pentru bucuria și durerea mea
Știu că podelele pătate de sudoare ale unui teatru gol mă întâmpină
Știu că dimensiunile mele nu pot fi limitate la un CV de DC
O listă de diplome și distincții – acum probabil că acestea nu există cu adevărat
Pot să capteze o inimă care bate?
Rugăciuni? Bunătate?
Grija pentru bătrânii și copiii noștri?
Sau următoarea piesă pe care sunt așa aproape să o scriu și care îmi încită mintea
Lista cu jachete drepte pentru a impresiona DC este ceea ce limitează
Și minciuni
Adevărul meu este afișat pe pânza descoperită a artei mele
Adevărul meu aleargă cu caii verzi
Prin câmpuri, în jos pe Rockville Pike și până în inima DC-ului, 14th St.
Îi aud stigând: Cristina! Vino acasă
Chemându-mă acasă ...
În timp ce m-am plimbăm astăzi printr-o pădure de copaci
M-am întâlnit cu un fluture
Și am venit acasă să scriu această poezie
Și nici una, nici alta n-au fost iluzii.
Cai verzi pe pereți – a durat 34 de ani
Pentru mine să aflu
Adânc în inima mea
Că sunt exact așa cum m-a creat și a vrut Dumnezeu
Și pentru asta sunt pur și simplu recunoscătoare
Sunt lucrurile mărunte
Magazinele de flori
De la fiecare colț
Un salut, un rămas bun
Un bun venit, un bine-ai-venit
Un cu plăcere
Un mulțumesc
Un te iubesc
Sunt pungile de cadouri și hârtia de împachetat de la fiecare magazin check-out
E mirosul de benzină care persistă în mijlocul mirosului general de poluare
Amestecat cu țigări, amestecat cu trabucuri, amestecat cu mirosul pur, dulce și delicios al corpului
Toate acoperite cu cel mai puternic parfum de la Paris
E mersul pe stradă noaptea
Fără frica de a fi hărțuit sau că cineva va scoate o armă de foc
Să fii o femeie în toată feminitatea și asta să fie OK
Să fii un bărbat care iubește și îmbrățișează, iar asta să fie OK
Este să ieși la cafea cu cea mai bună prietenă și să ai o conversație
Este o lume fără agendă
Pentru că toate drumurile nu duc nicăieri oricum
De aceea oamenii să întorc de unde au plecat
Sunt parcurile pline de bătrâni care își petrec după-amiezile uitându-se după nepoți
Sunt tramvaiele, autobuzele, mașinile, motocicletele, scooterele, bicicletele și metroul
Sunt străzile pe care prefer să mă plimb pe jos
Pentru că fiecare piață te duce într-un loc în care ai vrea să fii
Este orașul teatrelor, al universităților, al bibliotecilor, al celor mai faimoase cluburi de noapte din Europa
Într-o limbă care este secretă – pentru că oricum toți românii vorbesc fluent engleza
Este mistic, ca și ortodoxia creștin-orientală
Unde preoții conduc întreaga liturghie – în spatele unei porți pictate de aur
Acel spațiu sacru intim pe care enoriașii nu-l vor vedea niciodată
Este intim, ca si cum – noi nu vorbim despre trecut
Sunt zilele petrecute rătăcind
Sunt nopțile petrecute visând
Este locul unde "lucrurile se întâmplă pur și simplu"
Dinamic, rapid și permanent tânăr
Este subteranul adus la lumină
Și este locul de joacă al oricui: nativ, expat și Diaspora
Cristina A. Bejan, istoric, dramaturg și poetă, predă în prezent la Universitatea Metropolitană de Stat din Denver, Colorado. A fost cercetătoare la Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA unde a publicat zeci de articole despre lagărele de muncă din Africa și Europa. Cartea ei academică, Intelectuali și fascism în România interbelică: Asociația Criterion, *a fost lansată anul trecut. Colecția ei de poezie de debut *Green Horses on the Walls (Cai verzi pe pereți) a fost publicată în vara anului 2020. Ultima ei piesă de teatru J'y suis j'y reste / Aici sunt, aici stau, *despre cei care au fugit din România comunistă, a fost publicată în *Voci în mișcare, *un volum editat de Domnica Rădulescu și Roxana Cazan. Piesele sale s-au jucat pe scene din SUA, Marea Britanie, România și Vanuatu. Bejan locuiește în Denver, Colorado, SUA și se implică activ în organizația pe care a fondat-o, *Bucharest Inside the Beltway.