***

Ce-ți închipui că fac toată ziua și seara

o energie dureroasă și o mare putere psihică mi-au fost

puse la dispoziție divulgate doar mie

și celor lăsați să se descurce singuri

societatea a dat măști și dezinfectant

curierat pentru livrat dulciuri țigări și alcool

teleconferințe filme a dat ce putea

carne multă carne

iar ce e sub societate în hăul ei dintotdeauna

coace nervi și telepatie

își numără aleșii și-i învață să reziste

ca toți ceilalți consumatori

de sacrificii și ritualuri

nu am neapărat nevoie e suficient să mă retrag zgomotos

din somnul cuiva mă pieptăn îndelung firele căzute le ard 

altcineva ca mine simte și înțelege ne povestim singurătățile

două maimuțe leneșe își pigulesc păduchii

apoi devine toxic când se întâlnesc doi oameni

cu polarități similare 

energia subterană dă chix aici intervine alcoolul

sunt unii mereu la adăpost 

alții mereu expuși 

din adâncurile înnegurite și osândite-ale lumii ni se oferă șansa 

de-a medita ce e-n neregulă cu mine 

greșești greșești de ce să vrei să-i fii un soare 

când celălalt are nevoie de-o 

frunză 

cea mai frumoasă frunză asta poți să fii 

și scuip alcoolul 

cu zgomot mă retrag din somnul cuiva 

cu o dureroasă energie.

***

Străvezie și îmbietoare e liniștea 

bazinului pe care-l curățăm 

furtunurile lungi galbene pe gresia verde 

încolăcite departe de 

grumazul unui lider

Străvezie și îmbietoare e copilăria celor bogați

pe când viața ta a început în vesta de piele și mănușile de plastic

cineva cu bocancii pe masa de la care plecai rânjea la norocul tău 

mai aveai până să-ți întâlnești nemesisul

Fire mult prea sensibilă 

sănătate fragilă 

și un impuls care te dădea de gol tot timpul 

pe care tu ai învățat să-l controlezi 

abia târziu l-ai și ascultat 

după ce i-ai curățat hârâitul 

ai dat de un sunet care te-a înduioșat

mult nu mai era

era milă? 

erai tu acolo?

ți se dezvăluia ce-ai fi putut deveni 

în uzura meritocrației? 

bebeluși plutind în bule 

dirijați de accentul impecabil al fetei-model 

din arene părinții lor privind peste umăr 

bogăția și lumina ei tasarea 

pe canapea pe covorul persan 

sub reproduceri 

așa se formează o lume sub un răsărit

și tu tocmai îi dai cu piciorul

fire reticentă. 

Îți dezbraci vesta îți dai jos mănușile

i le pui nefericitului spânzurat de furtunurile galbene

cu el pe fundal îți faci un selfie

în gresia verde sânii tăi se oglindesc blurat.

***

După ce se-nălzește între picioarele tale orice lucru

poate întemeia o religie 

tu tragi din nou peste tine o pâclă oranj

îți lași mintea pe jumătate-n imaginile anilor 70

privindu-i pe bogați cum mănâncă 

și-și pregătesc porția de droguri în poze somptuoase ce par 

să nu se termine niciodată.

De fiecare dată femeia în taior alb se ridică 

mai trebuie adus ceva ea va aduce 

mereu parcă uită simți neatenția ei ca un junghi al tău 

deja ai ajuns să ții cu ea – măcar de data asta te gândești

aproape c-o spui cu voce tare 

dar mâinile celui de lângă ea iar s-au depus pe pulpele ei

poate asta vrea ea

vezi clar tabloul matrimonial de deasupra patului ei

cu toți câinii după care cineva strânge într-o pungă

vezi clar și punga și conținutul.

În oglinda retrovizoare doar fugitiv

ție-ți apare diploma ta ei în continuare mănâncă

iar dă să se ridice ai vrea ca cel de lângă ea s-o apuce de pulpe

măcar s-o scutească de-a mai uita pentru ce s-a ridicat 

sau să te scutească pe tine 

ca cel mai cuminte câine să vină

uitarea să aduni în urma ei 

să ai o pungă pentru fiecare zi.

Deasupra patului ei Fecioara de la Medjugorje trasă-n marțipan

și tot ce poate recolta poliția de pe-acele cearșafuri 

și tot ce pot replica mințile pofticioase ale celor fără bani

cu gândul la mâinile care se plimbă pe pulpele femeii

un junghi o frică scurtă de palma cuiva urlându-ți

cine ți-a spus că e voie orice 

atunci speri iar să-ți vezi diploma-n oglinda retrovizoare

nu mai e nu mai sunt nici peisajele nici apele 

pe care le-ai otrăvit

oamenii aceia s-au săturat și s-au întors la muncă

printre ei e și el 

puțin îmbătrânit cu o viață normală

și ultimul lucru pe care i-l doreai era o viață normală

sau o altă religie.