respirație asistată

m-am născut cu puţin timp înainte ca la radio

să se difuzeze trei zile și trei nopţi

concertul pentru vioară și orchestră de beethoven. mama a cumpărat discul electrecord

 

și l-a ascultat

până când cercul s-a făcut tot mai mic, aproape cât puricele în care se strânge o inimă slabă în faţa emoţiei;

se făcuse târziu, târziu,

iar tu

așteptai

să împlinesc vârsta potrivită.

 

au trecut patruzeci de ani de atunci,

acum știu că fiecare amânare nu e altceva decât respiraţie asistată.

vitrina frigorifică

ne-au spus:

lumina se va stinge pentru amândoi, de atunci înainte

ne vom simți protejați.

 

te primesc în cutia mea,

lasă-mă să mă întind cât sunt de lung în cutia ta,

ei atât or să vadă:

 

două păpuși făcând dragoste în vitrina frigorifică.

unui tată

am crezut că dacă te spăl, te rad mai trece din vinovăție dar nu,

te-ai uitat la mine cu ochii celui care își developează pentru ultima oară filmul.

 

ai încredere în mine măcar acum când deja ai murit, dar nu ai realizat

 

încă.

 

mi-am zis să scriu, să scriu, până se termină foaia asta o să se întâmple ceva,

 

să-mi privesc tatăl cu ochii celui ce n-are încă amintiri și să-mi fie teribil de frică

exact ca atunci când nimic nu depinde de tine.

 

și pe hârtia asta cât ține îți cer iertare,

ai știut că nu trebuie să o îngropăm pe ea în parcela din dreapta ca să ai și tu loc.

 

cu tine, până la capăt în numele tău,

 

singurul demn să rămână în treime, mai e cineva, dar vor mai trece ani până să citească aceste rânduri.

 

uite, până acum nu am putut, nu am putut să scriu despre morții mei înfricoșători de buni.

și asta pentru că nu am datele necesare supraviețuirii.

 

dacă vrei să mă spulberi,

rupe o păpădie de la marginea drumului și suflă!

Viața la business class

19, rue du gros caillou

pereți subțiri,

service,

atelier de dessin pour les enfants.

unul dintre ei dă cu un strat de vopsea pe fațadă.

 

cuvinte obscene, gânduri periculoase

 

fereastra de la care privesc nu se deschide.

cea mai cinstită formă de dragoste

am adormit cu harp music tibetan,

m-am trezit cu ac/dc

exact ca în acea dimineață când urma să plecăm undeva și tu ai deschis televizorul, pe mtv era iron maiden

 

am început să trăim viața altora

nu ne dădeam seama de ce, dumnezeule, nu eram fericiti.

 

eu trăiam viața tatălui tău, tu trăiai viața mea de acum,

 

șaisprezece ani în avans e o nimica toată

ce vedeai tu în viitor mie îmi era complet străin dragostea cu dischinezie, mai sinceră decât dragostea pentru dumnezeu.

 

am adunat în noi atâta ură încât trupurile ni s-au găurit

și vântul a început să fluiere prin ele

 

ne-am tamponat rănile cu țigări aprinse să nu se extindă infecția.

 

așa am început noi să trăim:

eu, tatăl tău, care te obligă să faci pipi în pat și de pe lumea cealaltă,

tu, mama mea, care mă scapă din brațe

ori de câte ori vede că mi-e bine.

Din volumul Scrâșnetul dinților, Cartier, 2021