Volumele pe care le-am ales pentru azi îmi spun că există forțe ce nu pot fi controlate de către om. El poate nici nu trebuie să vrea să le controleze, ci pur și simplu să trăiască în armonie cu ele, respectându-le și folosindu-le prin mijlocirea divinității, indiferent cum o privim, ca ființă supremă sau ca o serie de zeități, totemuri. Aceasta ar însemna că ființa umană e într-adevăr responsabilă de viața sa și de prezența sa ca parte integrantă în viața celorlalți oameni. De asemenea, m-am mai gândit la faptul că nu există, cred eu, niciun om care să nu fi avut două sau mai multe persoane care au jucat un rol definitoriu în copilăria și adolescența lor, cel puțin.

Considerată una dintre cărțile anului 2020 în diferite topuri (Shelf Awareness, Kirkus Best YA, printre altele) și distinsă cu premiul Locus/2021 pentru un roman de debut, Elatsoe, de Darcie Little Badger, este o incursiune în viața adolescentei Ellie (poreclită Elatsoe), care face eforturi să demonstreze că verișorul ei a fost omorât. Având abilitatea comunicării cu spiritele animalelor și acces la practici magice străvechi, această fată cu rădăcini în triburile apașe este însoțită în demersurile ei detectiviste de către familie, prietenul ei, Jay, și amintirea unei stră-stră-stră-stră-stră-stră-străbunici.

Având un pic peste treizeci de pagini, Little Free Library, de Naomi Kritzer, este o povestioară care a primit Premiul Locus/2021 la categoria Short Story. Meigan, protagonista acestei creații literare, confecționează o căsuță din lemn, în care va pune câteva cărți, pe care le va putea lua oricine, cu rugămintea de a aduce și lăsa același număr de cărți la schimb. Detaliul care dă consistență povestioarei îl reprezintă prietenia ce se înfiripă între Meigan și o persoană care împrumută cărți.

Marc Dugain este un scriitor și regizor francez, născut în Senegal și cunoscut pentru ecranizarea din 2001 a romanului său La Chambre des officiers (1999). Anul acesta, în luna august, a publicat La Volonté, sub patronajul Editurii Gallimard. Inspirat din viața tatălui său (inginer în fizica nucleară), romanul este o mărturie a faptului că oamenii pot avea destine ca în poveștile cu expediționiști. Imaginea tatălui este una sacră, fiul privindu-l cu respect și venerație aproape. Critica de întâmpinare de care s-a bucurat până acum volumul este una favorabilă. Personalitățile care au parcurs romanul au observat în el latura de umanitate a eroului, caracterizat printr-un stil solemn și elegant, pe alocuri cu tendințe de idealizare. Scriitorul folosește persoana a treia chiar și atunci când se transpune în narațiune în calitate de personaj.

Trecem acum la un repertoriu mai grav al literaturii...

Stephen Graham Jones a publicat anul trecut un roman horror de factură psihologică, cu implicații sociale, intitulat The Only Good Indians. Narațiunea gravitează în jurul unui eveniment din adolescența a patru prieteni care au încălcat legile indigenilor din rezervație și au vânat un elan care avea un pui în pântece pe un teritoriu unde acest lucru era interzis. Iar în prezent, adulți fiind, ei sunt urmăriți de spiritul neîmpăcat al acestui animal ce caută să îi ucidă și care se materializează treptat sub formă de femeie și îi terorizează la nivel mintal în special. Volumul a primit premiul Shirley Jackson/2020 și Bram Stoker Award/2020.

Există persoane cărora le place să glumească și fac o pasiune din tot felul de glume nesărate. În tulburătoarea nuvelă a lui Stephen Graham Jones, Night of The Mannequins, niște adolescenți intră în bucluc după ce pun la cale o șotie folosindu-se de un manechin ce prinde viață și apoi își face de cap. Bineînțeles că cineva salvează pe toată lumea, dar mai întâi se transformă într-o fiară. Premiată cu Shriley Jackson Award/2020, această călătorie în ficțiunea horror a fost salutată de publicațiile The New York Times, The Toronto Star și Library Journal.

La Editura Gallimard există numeroase cărți aflate în pregătire, printre care și-o ediție aniversară a Micului Prinț.