OPTm
nr.crt.

Care sunt pentru tine cauzele violenței?

E o întrebare importantă, la care nu am un răspuns clar. Am studiat violența în toate cărțile mele și o voi studia în continuare. De multe ori frica e cea care generează pornirile violente. Frica de sărăcie, de moarte, de umilință, dorința de a nu fi slab, de a domina pentru a nu fi dominat. Lupta pentru supraviețuire. Am vorbit despre această frică în Exorcizat, în Neverland. Există însă și un altfel de violență, o violență animalică, ce se naște din nebunie. Am abordat subiectul în Diavoli fragili și Isus din întuneric. 

De ce fac oamenii război?

Nu găsesc o explicație plauzibilă. Războiul este stupid, de neînțeles. Oameni care se organizează pentru a ucide alți oameni. De ce? Milioane de vieți distruse. Pentru ce? Tortură, crimă, dezumanizare. Oricât ar încerca unii și alții să explice războiul, pentru mine va rămâne ceva de neînțeles. E ca și cum aș încerca să găsesc o justificare ororii, iar oroarea nu este ceva ce poți înțelege fără să-ți pierzi mințile sau măcar o parte însemnată din ceea ce te definește ca om.

Ce-ar trebui să accepte Rusia si Ucraina, ce compromisuri ar trebui să facă pentru a încheia pacea?

Nu știu, chiar nu știu, cert este că, oricum ar fi, nebunia asta trebuie să înceteze. Deja durează de prea mult timp și e oribil, pur și simplu oribil. 

Cum apare violența în romanul tău? Relatează un episod.

Care sunt sursele acestui episod?

Cel mai violent episod din carte este și cel mai important. E vorba despre scena în care câinii o sfâșie pe femeie. Când eram mai mic, ne-a atacat, pe mine și pe tata, o haită de câini. Eram undeva pe un câmp, era seară, eram doar noi și câinii. Mi-a rămas întipărită imaginea - erau extrem de agresivi, tata își tot flutura servieta și zicea ceva, eu țipam, bolboroseam. Țin minte că tata i-a alungat și după vreun minut, poate mai puțin, s-au întors. Chestia asta m-a șocat. S-au întors... M-a mai impresionat faptul că și tatălui meu i-a fost frică. E un șoc pentru un copil să afle că și tatălui său îi poate fi teamă. Dar i-a înfruntat și i-a gonit. M-am întrebat deseori ce s-ar fi întâmplat dacă eram singur pe câmpul ăla.

Care este mesajul pe care îl dă romanul tău?

Sunt multe mesaje pe care cartea le poate transmite, depinde mult și de cititor, însă cred că unul dintre cele mai importante ar fi acela că arta este o cale nu doar pentru a supraviețui vieții, care uneori poate fi un iad, ci pentru a ne afla esența, pentru a fi cine suntem cu adevărat, iar asta e cam singura luptă care chiar contează. Lupta de a fi cine ești, nu cine ți s-a spus că ar trebui să fii.

Crezi că ai epuizat această temă? Ce ai de gând să mai scrii pe tema asta?

Nici vorbă! Psihicul este un abis, ceva imposibil de explorat pe de-a-ntregul, de revelat, de explicat. Tot ce pot să fac este să cobor cât de mult pot, să găsesc alte unghiuri din care să privesc, să observ, să povestesc ce găsesc eu acolo. Să înfățișez atât violența, cât și blândețea, și ce e ascuns, îngropat.

Ce-ți place cel mai mult dintre toate câte s-au spus/scris despre roman?

S-au spus multe lucruri frumoase despre carte. Mi-a plăcut mult când Alida Mocanu a asemuit Isus din întuneric cu o catedrală.