În anul 1899, la marginea orășelului Whentham se ridica măreț un conac despre care nimeni nu vorbea cu adevărat. Nu pentru că ar fi fost temut, ci pentru că părea prea bătrân. O clădire întinsă, cu ferestre înalte, un acoperiș negru care strălucea doar când ploua și grinzi ce păreau să își amintească fiecare pas, fiecare tăcere, fiecare revoltă petrecută înăuntru. Joseph Harrow trecea zilnic prin el, cu aceeași mișcare stingherită. O lua mereu pe scara dinspre est, cea a cărei balustradă scârțâi ...