Igiena mentală se poate realiza prin metode dobândite prin trecerea anotimpurilor, care pentru unii aduce și maturizarea. O metodă insolită e poezia în forma ei actuală, care va deveni sau este deja o tradiție.

"Și dacă atunci ești la 5000 de metri deasupra pământului? Și dacă ești doar pe o mică platformă de 1 m pătrat?"

Iată cum o resursă a controlului și a igienei devine mărturisirea și asumarea fragilității. Pentru identitatea poetică construită de autoare, poem cu poem, explorările mentale devin o aventură cu riscuri și câștiguri. Un risc posibil e deriva conceptuală.

Obișnuința de-a confecționa poezie înseamnă uneori doar renunțarea la starea de înțepenire a gândirii și a imaginației. tocmai de aceea, percepția autoarei este fluidă și duce la forme proaspete de parcurs imaginar. În textul 53 are loc o demonstrație a acestei fluidități a exprimării, prima strofă fiind o succesiune rapidă de sintagme care conturează un peisaj mental.

Viața umană obișnuită, cu practicile ei bune, de rutină, sau cu greșelile banale nedorite, capătă nuanțe diferite în poezia recentă, unde conturul comportamentului uman este redat eliptic. Alcătuirea formelor etice rămâne un mister seducător care te conduce pagină de pagină spre capăt.

"Pubertate în cap. Distrugere în corp. / Hărți necunoscute. Substanțe care nu funcționează. / Modalități care se pierd. Toate câte sunt, și care nu/merg"

Sau asistăm la felul în care se pune în scenă un declin fiziologic care are repercusiuni în mai multe planuri. O adolescență dark pare o stare care încă se potrivește cu mindset-ul poetic al autoarei, după ce acest model a funcționat perfect în Ecograffiti.

Nu o singură dată Ruxandra Novac ne oferă o selecție conceptuală insolită, plăcută și provocatoare, de felul celei cuprinse în versurile:

"La câțiva ani după maturitate am înțeles că vom avea / întotdeauna o sensibilitate modernă".

Senzația de actualitate se impune cu astfel de expresii și îi conferă cititorului o anumită orientare în percepția și în trăirile autoarei.

Un impuls recent din experiența poetică este acela de a vorbi despre natură versus civilizație, ca despre versiuni paralele care fac uz de noi trăsături autentice:

"Te vei întoarce și tu în forța economică, / în pasta neagră unsă peste lucruri, într-un film intern / despre ordine, sulfuros și intact."

Poemul se încheie cu o interogație greu de uitat: "Vei închide și vei atinge lumea, ai să îi reziști?" Iar mai departe spune:

"Corpul tău e prietenul tău,  trebuie să te gândești așa, limfa a devenit indigo" – aici se petrece o mutație estetică a anatomiei prin care autoarea ne amintește de fructele fanteziei creatoare. Formele trupești fictive din acest volum aduc imagini extraterestre, care nu provoacă contradicții sau o receptare anevoioasă, menținându-se fluiditatea despre care am vorbit.

Climatul istoric e bine delimitat de momentul valorilor postumane, în care produsele societății aduc omului gusturi noi și-l fac să simtă lucruri care depășesc experiențele din secolele anterioare.

Unul dintre primii comentatori ai cărții, Cosmin Ciotloș, face observația provocatoare că volumul ar pune o lume la cale. Autoarea reușește într-adevăr să ne ofere o ficțiune organică, coerentă și plină de nuanțe, ca orice lume. Putem vorbi, în acest sens, despre una din izbânzile mai rare ale unui volum de poezie. Pe când altele reușesc doar să creeze imagini percutante, poate chiar serii, sau să aducă prospețime în expresie, prin folosirea sintagmelor, în cazul Ruxandrei Novac putem vorbi de manifestarea integrală a calității de creator.

Ce mai poate fi observat în volum e că, dacă există un anumit stres cultural în climatul românesc sau european, acesta se poate dezactiva prin flanare, în propunerea autoarei. E vorba de un parcurs mental, caracterizat de libertatea debordantă și creatoare a modelului cultural francez. Stresul în sensul unei îmbinări a dezamăgirilor venite din așteptări neîmplinite. Așteptări perceptive sau afective care au umbre în lectură.

Despre farmecul evident al stilului novacian se poate spune că vine din ceva ce putem numi intuiții reciclate. Adică acele intuiții care apar în minte și se transformă doar în imagini, nu în acțiuni, nici chiar în frânturi de dialog liber.

Vocea textuală este emancipată printr-un echilibru retoric bine îngrijit, iar tehnic, retorica folosită este simplă, șlefuită și eficace, lucru care asigură consecvență de-a lungul volumului. Regia alcătuită este o construcție bine stăpânită și articulată, lucru care transmite siguranță cititorului, chiar i-o imprimă mental.

Noaptea stranie care se alcătuiește din climatul textelor e o prezență unică, poate cea mai amplă. Alwarda oferă senzații memorabile care se înfiripă încet, dar sigur, pentru cei cu apetit imaginativ, care sunt mult mai deschiși la a colabora cu Ruxandra Novac în construirea unui imaginar consistent, care lasă impresia de tezaur lingvistic.

"acum aștept / să fie noiembrie, pentru că vegetalele moarte lubrifiază, / când aerul e rece, uimitor, și când platformele alunecă".

În privința textului 19, termenul de platforme trimite la un peisaj industrial foarte propriu volumelor Ruxandrei Novac. Vegetalele rămân și ele importante, devenind adesea ținta unor mutații imagistice de efect.

În textul 20 ne aflăm în fața a 4 fragmente în care descoperim pregătirea unei călătorii și voiajul propriu-zis. Echilibrul subiectului e corectat cu referințe la alte culturi: "acel mod asiatic de a atinge ochii, de / a tăia adânc dintr-o mișcare", căci scopul declarat al unei călătorii este frecvent contactul cu alte universuri.

În poemul 49 descoperim o instalație cu efecte de tipul unui produs afectiv mărunt. E numită și o prezența simplă și ușor de reținut, pe când multe alte prezențe create de autoare sunt mai degrabă criptate.:

"Un motor ambalat, și el aduce și acum un fel de mică emoție, el înseamnă că sunt un corp într-o casă, un corp greu într-o casă familiară"

În ce fel ar trebui să se pregătească cititorul pentru a pătrunde în volumul Alwarda? Poate că există câteva repere tehnice relevante. Dar cu necesitate e nevoie de familiarizarea măcar parțială cu climatul poetic al ultimilor 30 de ani (cu aproximație), având în vedere forme prozodice diferite de la un autor la altul, și, mai apoi, e nevoie de dorința de a decoda un imaginar ofertant și primitor.

Ruxandra Novac, Alwarda, București, Editura Pandora M, 2020