Majoritatea marilor scriitori și regizori de SF ai momentului ne-au obișnuit deja cu tot felul de scenarii futuriste care, deseori, ascund parabole pe marginea unei profunde crize spirituale. Legătura dintre tehnologie și extincția "gândirii magice" proclamată în nenumărate rânduri în special de poeții secolului trecut tinde, totuși, să devină o idee obsedantă pentru creatorii de SF care par să-și fi creat un fel de reflex în a o nuanța sau chiar în a o nega. Clasicele Solaris, 2001: Odiseea spațială sau Blade Runner sunt câteva dintre cele mai grăitoare exemple în care tehnologia este doar o interfață, un pretext care ascunde, deopotrivă, o prezență divină și nevoia oamenilor de a se dărui total unui crez ce depășește realitatea palpabilă a științelor exacte. Dacă, de cele mai multe ori, spiritualitatea, credințele sunt abordate fie într-o manieră aluzivă, fie intervin în formula de ansamblu abia la final, ca un fel de "compromis"-axiomă a imposibilității oamenilor de a privi dincolo de răspunsul științei, anumiți creatori fac apel într-un mod cât se poate de deschis la un substrat imagistic, mitic, sapiențial etc. cât se poate de evident și de reperabil în panorama marilor religii ale lumii.

Un astfel de exemplu este recentul serial Crescuți de lupi (Raised by Wolves ), creat de Aaron Guzikowski, asistat, pe alocuri, de Ridley Scott, care a reușit să placă până acum nu numai unui public consumerist amator de blockbustere și de efecte speciale de calitate, ci și spectatorilor atenți la nuanțe, care au acceptat cu bucurie provocarea de a se pierde sau de a descifra încrengătura de referințe biblice sau "apocrife" conținute de poveste. Mult prea complex pentru a putea fi disecat cu migală într-un text atât de scurt, acest prim sezon dintr-un serial ce promite să devină un film-cult al genului SF propune o reciclare provocatoare și dinamică de elemente preluate din scripturile creștinismului ori din spiritualitatea "păgână", pe fundalul unei planete terraformate, privite ca un potențial leagăn al noii umanități. Prologul poveștii preia câteva aspecte consacrate deja de multe dintre producțiile genului – în secolul al XXII-lea, Pământul devine o mare ruină, din cauza unui război între atei și adepții zeului Sol. Singura șansă de supraviețuire pentru specia umană este un nou început, crearea unei noi colonii de indivizi pe Kepler-22b, o planetă prielnică supraviețuirii. Cei însărcinați cu această misiune sunt doi androizi, programați să protejeze și să educe primii copii dezvoltați din embrioni umani criogenizați.

Acest tablou inițial care reconfigurează parametrii unui spațiu adamic, ai unei noi copilării a umanității este, însă, doar un prim pas în traseul de apropriere a poveștilor scripturale. Astfel, pe parcurs, serialul cumulează aspecte ce țin de povestea lui Romulus și Remus, evidente încă din titlu, ori de religia mithraică – religie practicată în Imperiul Roman și evocată de Eliade în scrierile sale ca un fel de alternativă de inspirație persană a cultului dionisiac. La acestea se adaugă o multitudine de referințe biblice, preluate, în special, din Cartea lui Enoh și Noul Testament – nu lipsesc aluzii la nefilimi, la izgonirea din Paradis, la povestea misteriosului personaj Lilith, la momentele epifanice ale lui Moise, la arca lui Noe ori la povestea lui Lazăr. Avem chiar și câteva "schimbări la față" și o Concepție Imaculată, alături de alte personaje care, luând forma falșilor profeți ce întinează acest nou pământ cu dogmele lor, ipostaziază tot atâtea manifestări ale Antihristului.

În fața unui asemenea desiș de referințe, ne-am întreba dacă, de fapt, intenția principală a realizatorilor acestui serial este cea de a testa "rezistența" tiparelor narative biblice într-un context cu totul diferit. Dar serialul este departe de a fi o (contra-)replică a Scripturilor, din moment ce una dintre ideile centrale vizează tocmai predeterminarea genetică a omului de a fi o ființă, în primul rând, mistică. La fel, contrastele recurente dintre oameni și androizi, credincioși și atei, spiritualitate și religie devin în acest univers adamic amenințat de o nouă extincție tot atâtea prilejuri pentru regizori de a ataca întrebări pe care Ridley Scott însuși le-a dezvoltat în multe dintre filmele sale precedente. Astfel, spectatorul poate vedea în cele 10 episoade ale sezonului, afinități frapante nu numai cu lumile futuriste, ci și cu dilemele, conflictele și meditațiile protagoniștilor cineastului american care rămâne în continuare unul dintre cei mai provocatori, "filozofici" și ingenioși creatori de film SF (și nu numai) ai prezentului.

Nu aș vrea să termin această foarte scurtă prezentare fără să amintesc de o mare calitate a serialului – jocul actriței principale, daneza Amanda Collin (Mama noii civilizații umane), al cărei rol are toate șansele să marcheze un moment decisiv în evoluția imaginii androidului în cinema. Controlul extrem de bine dozat al corpului și neutralitatea constantă a vocii sale care o plasează la mijlocul dintre platitudinea monotonă, robotică, a unui Terminator și umanitatea "perfectă" a androizilor lui Philip K. Dick fac specificul unei partituri interpretative excelente. Astfel, am convingerea că, indiferent de evoluția acestui serial, de turnurile narative pe care ni le pregătește următorul sezon, Crescuți de lupi ne oferă încă de pe acum, cel puțin, certitudinea unui talent actoricesc pe care, personal, sunt nerăbdător să îl văd în acțiune și cu alte ocazii.