Revistă print și online
poemul este absența respirării
cu răsuflarea încercuită
și cu cuvinte pe dos din nou acolo
Ceea ce este spus în lume
nu vine singur
Perne, nori, lebede
fără vreo urmă de om
se învârtejesc
și se bat în noi precum inimile
asta chiar este necesar
pentru vid
Un poem
este numele secret al unei perechi de cuvinte
A fi născut
este o scurtătură înăuntru
pentru scaune, sofale, grădini, ganguri, drumuri
Viața de zi cu zi
Mergi doar
A te înțepeni în viața de zi cu zi este de asemenea o scurtătură
pentru ceea ce stătea mai înainte
probabil exact înainte
Puricii din sânge
se întrerup
mă învinuiesc, fără suflare
pentru noduli
gânduri neclare
Lucrurile se întâmplă, iar deja înainte să se fi întâmplat
formează timp,
fără ca ceva să se înfăptuiască
În acest mod primește viața
ridul ei caracteristic
mai exact
curbura, care se mușcă singură
Nimic nu este de fapt mai important decât asta
Aceste cuvinte:
Mi-e frică să le pierd,
nu învăț nimic de la ele
Înot în ele
și gândul continua
de parcă mi-aș fi luat o țigară gândită
celebrând că am terminat
cu respiratul
Orișicât de gol ar fi peste tot
știu că întotdeauna este lume
care a dezgropat vidul
din ei înșiși,
iar acestor fantasme vii la cel mai înalt grad
le-aș trage cu plăcere o lovitură în spate
Traducere din norvegiană de Paul Daniel GOLBAN
Sindre Andersen, Paul-Daniel GOLBAN