Tratat cu dispreț chiar și de persoanele pasionate de acest pseudogen literar, fanfiction-ul reușește să atenueze imboldul provocat de o dorință care nu-și găsește întrupare în realitate.

Dar să începem puțin mai structurat. Subminarea și devalorificarea textelor de tip fanfiction provin, cel puțin la nivel de suprafață, din faptul că nu sunt considerate "opere originale". Universul și personajele poartă și vor purta pe veci emblema brevetică a autorului care a conceput și a publicat volumul. Însă aici apare nevoia de a adăuga că simplul argument pe care îl invocăm sub numele de originalitate își pierde puțin din emfază în lumina unui deranjant adevăr: care dintre scrierile actuale pot fi considerate pe deplin originale, care "semi-contrafăcute" și care "fanfiction sub acoperire"?

Dacă este vorba în definitiv despre o chestie procentuală, atunci ce procent determină originalitatea pură și cum îl calculăm? Se impune să ne axăm pe concepte generale, un melanj între temă, ton și public-țintă, sau pe factori mai specifici, de exemplu "dragoste în vremuri istorice, puțin umor, multe scene aproape erotice, happy ending, personaje heterosexuale, protagonistă unică, protagonist dark ce se cere salvat ș.a.m.d."? Bineînțeles, categoriile sunt nenumărate, iar încercarea, fără sorți de izbândă.

Astfel, dacă alegem să ne concentrăm pe acele romane care readaptează alte povești, schimbă câteva nume, sexe, ipostaze, iar apoi se declară originale, atunci această primă luptă filosofică e câștigată de fanfiction, care măcar își asumă identitatea cu sinceritate, cu riscul de a-și sacrifica mândria.

Un aspect adesea omis din retorica purist-literară este faptul că mulți scriitori, poate lipsiți de curaj la început de carieră, își încearcă întâi mâna cu un mediu familiar, pe care îl pot modela sub tutela a doar câteva elemente. Nu putem echivala inabilitatea inițială de a crea un întreg univers nou și insolit cu lipsa de talent. Comunitatea fanfiction își acceptă misiunea de a repara "neajunsurile" percepute de cititorii care se lasă absorbiți de noi tărâmuri doar pentru a termina o carte și a simți gustul amar al dezamăgirii. Bineînțeles, ca orice alt sentiment, și dezamăgirea este subiectivă și nu reprezintă responsabilitatea scriitorului-sursă. Dar ea nici nu poate fi blamată fără a instiga intervenția hipocriziei. Niciodată nu vom putea fi 100% de acord cu deciziile regizorale ale păpușarului care își îndrumă personajele spre realizarea viziunii personale.

Ideea de "shipping", prin care un cititor dezvoltă dorința ca anumite personaje aleatorii să devină un cuplu, reprezintă de multe ori factorul principal ce stă la baza creației. Astfel, schimbând o singură componentă esențială, povestea este transformată până în punctul în care ajunge irecognoscibilă, cu excepția numelor personajelor și a fundamentului care a generat existența lor. Cititorul de fanfiction beneficiază astfel de confortul oferit de conceptul de familiaritate, ceea ce atenuează anxietatea plonjării bruște într-o altă lume. Odată îndepărtat acest șoc prestabilit de experiența lecturii, the sky becomes the limit. Confortul incipient pregătește terenul necunoscutului, iar cele două medii literare (cel "fals", de fanfiction și cel "original", de ficțiune pură) ating un prag comun, cel al curiozității, al noului, al destinderii și al distragerii. Astfel, diferența se rezumă la un simplu punct de plecare, la o formă iluzorie pe care unii aleg să o respecte, iar alții nu.

Cititorii și scriitorii puriști s-ar putea întreba de ce. De ce să te mai complici cu un univers și cu niște personaje deja existente, când poți crea ceva nu prea diferit, dar nici prea asemănător, dar cât de cât la fel, mulțumind astfel pe toată lumea? Cred că răspunsul riscă să fie cam siropos. Ca cititori, uneori ne este greu să ne despărțim de personaje. Parcă mereu rămâne ceva de spus, iar această sete imposibil de potolit este încet-încet alinată de fanfiction, uneori până la suprasaturare. Câteodată, o poftă poate fi satisfăcută doar prin îmbuibare. Fie că este vorba despre relațiile dintre personaje, final sau aspecte obscure abordate superficial în volumul-sursă, fie că această dorință este generată de un atașament și de o nostalgie greu de ignorat, rezultatul e același. Nu este surprinzător nici faptul că acest pseudogen nu este acceptat sau tolerat de toată lumea. Nu vorbim aici despre o simplă chestiune de gust, ci de pasiune profundă și de o tendință către dependență. Desigur, nu vom neglija nici faptul că fanfiction-ul are nevoie de o bază care cel puțin oferă posibilitatea de ideal romantic sau de relații care depășesc anumite limite impuse de original.

Se știe că cererea atrage ofertă, dar ce ar putea fi mai fascinant decât un univers în care nu poți satisface cererea decât dacă o înțelegi și o reprezinți în egală măsură? Autorii de fanfiction nu scriu atât de mult pentru fanbase, cât pentru ei înșiși. Dacă scoți din ecuație partea financiară, rămâi doar cu o idee, cu o obsesie și cu tine în fața computerului. Textele de fanfiction pot fi considerate o odă adusă operei originale, presărată cu elemente care provin parțial din nemulțumire, parțial din dorința de elogiu. Unii scriu sub impulsul furiei pure, dorind să îndrepte vicisitudini fictive, iar alții citesc la lumina nopților târzii și sub patronajul cafelei, al vieții serbede de zi cu zi și al inabilității de a adormi înainte ca personajele de care s-au îndrăgostit să-și găsească fericirea. Temele recurente, deși evident suprasaturate, de tipul "oh, no, there was only one bed", "enemies to friends to lovers" sau "bonding", oferă un confort greu de egalat de volumele unde toate firele narative sunt noi, personajele trebuie cunoscute, reținute, iar apoi identificate la momentele oportune, doar pentru a risca un sfârșit ce-ți strivește și ultima fărâmă de speranță.

Dincolo de cadrul prestabilit, personajele pot căpăta mii de nuanțe diferite, în funcție de interpretarea personală a scriitorului de fanfiction. Să nu confundăm existența unei esențe reciclate cu un text previzibil și lacunar. De multe ori, echivalentul fanfiction al unui roman nu face decât să lege și să ofere context ideilor mai puțin nuanțate, să dezvolte personaje episodice sau intrigi secundare din original. Explicațiile lăsate în aer de autorul standard tind să frustreze cititorii, care adeseori decid să-și folosească propria imaginație pentru a oferi semințele din care se presupune a fi crescut pădurea. Iar cei care nu au timpul sau talentul necesar pentru a face asta, își "împrumută" ideile, denumite prompts, celor dispuși să dea viață întregii povești solicitate de "client". Astfel, fanii au șansa de a participa activ și de a se implica în mod satisfăcător în lumea de care nu se pot despărți.

Fenomenul de fanfiction a căpătat amploare în ultimii ani, odată cu înființarea site-ului Archive of Our Own, în 2008, care reprezintă o arhivă open source dedicată textelor create de fani, pentru fani. Este greu de crezut că va dispărea prea curând această manifestare "de categorie B" a literaturii. Am putea, dacă tot este aici și refuză să-i dea cezarului ce-i al cezarului, să-i dăm noi mai bine o șansă. La urma urmei, there was only one bed.