Nikos Chryssos, Καινούρια μέρα (Noua zi)

Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene (EUPL), 2019

https://www.kastaniotis.com/book/978-960-03-6358-6

Într-o noapte de decembrie, într-un colț întunecat al portului, trei bărbați i-au dat foc lui Sevastianos, un cloșard cu reputația de narator desăvârșit. Pavlos, cel mai tânăr dintre cei trei autori, șocat de brutalitatea crimei, caută informații despre victimă, în speranța că va scăpa de remușcări. În confuzia lui, el crede că, dacă reînvie povestea mortului, îl va readuce la viață. Căutând în locurile celor fără adăpost, reușește să-i localizeze pe tovarășii lui Sevastianos – Teos, Marconis, Lucky și Yiannis. Le cere, apoi, celor patru să spună povestea lor și povestea prietenului lor pierdut și, fără să-și dea seama, este prins într-o lume ciudată. În timp ce totul pare să fie real la început, narațiunile devin din ce în ce mai complicate. Ce cauze și ce motivații îi determină la mărturii diferite și, adesea, contradictorii? Unde se termină mitul și unde începe adevărul? Cine a fost Sebastian până la urmă? O coborâre în iadul marginilor, o rătăcire în paradisul povestirii, un labirint în care poate sensul vieții este ascuns. (Evanthia Papaefthimiou)

Doina Ruști, Omulețul roșu, Litera, 2021

Labilitățile familiei, sfârșitul androcrației și ruperea de familie sau de clan revin obsesiv în romanele Doinei Ruști, iar aici cu precădere. Fiecare episod legat de autoritate duce treptat la un secret din biografia Laurei, pe care omulețul roșu îl descoperă întâmplător în numeroasele "fișiere" ale spațiului virtual. Simbolic, romanul urcă de la lumea reală, surprinsă în tonuri satirice (coruptă, plină de impostură, agresivitate și decadență) spre alazar-ul plăsmuirilor, fără ca nota neogotică, prezentă și în alte romane ale sale, să fie determinantă. (Pompilia Chifu)

Lilia Hassaine, Soleil amer, Gallimard, 2021

În Franța anilor '60 s-au petrecut unele schimbări datorate imigranților din fostele colonii. Soleil amer, semnat de Lilia Hassaine, este un roman care își propune să realizeze un instantaneu al vieții în locuințele din suburbiile pariziene, unde o mamă cu trei fete i se alătură soțului ei, muncitor în domeniul automobilelor. Situația financiară precară îi determină să se gândească dacă trebuie sau nu să mai aducă pe lume încă un copil.

Mihail Victus, Toate păcatele noastre (Ed. Litera, 2021)

Pornind de la o premisă știristică, de genul profesor de sport din Giurgiu acuzat de hărțuire, fost boxer la categoria mijlocie, naratoarea-personaj, Irina, începe o adevărată călătorie detectivistă în prezent, pentru a demonstra nevinovăția fratelui ei, dar și de a face o incursiune în episoade dramatice ale adolescenței sale și ale fratelui ei, Horia, deci în trecut. Atent selectate, episoadele rememorării ating unele dintre cele mai sensibile probleme ale societății românești: relația părinte – copil, influența patriarhatului asupra conștiinței tinerilor, abuzul minorilor, conflictul dintre generații etc. Ceea ce face fascinant și captivant romanul lui Mihail Victus e modalitatea debordantă în care episoadele romanești sunt redate din perspectiva vocii feminine. (Ciprian Handru)

Cristian Fulaș, Ioșca, Ed. Polirom, 2021

O fascinantă și crâncenă epopee a singurătății, cartea lui Fulaș aduce un stilul sfătos – dificil de obținut și menținut epic până la ultima pagină –, înfigându-șipilonii într-o frază monolitică. Planurile temporale se amestecă într-o narațiune turbionară și autoscopică, cu efecte speciale proustiene. Este în acest roman ceva hipnotic, o revărsare a energiilor telurice și-o iminență apocaliptică care îl apropie pe Cristian Fulaș de imnografia marginalității lui Laszlo Krasznahorkai. (Liviu G Stan)